ICCJ. Decizia nr. 984/2005. Civil
| Comentarii |
|
Prin cererea înregistrată la Tribunalul Suceava la 19 septembrie 2002, fondată pe prevederile Legii nr. 10/2001, reclamantul B.V. a contestat decizia (adresa) nr. 2838 din 29 august 2001 emisă de pârâta SC F. SA Fălticeni, prin care aceasta a refuzat solicitarea formulată prin notificare, anume de a-i restitui reclamantului în natură terenul în suprafață de 1000 mp, care este liber, și de a-l despăgubi pentru terenul de 3600 mp.
în justificarea refuzului de restituire, pârâta a invocat nedepunerea de către reclamant a actelor doveditoare de proprietate privind terenul și lipsa elementelor de identificare a acestuia.
Prin sentința civilă nr. 700 din 5 noiembrie 2002, Tribunalul Suceava a respins ca nefondată cererea formulată de reclamant, cu motivarea că din precizările făcute de reclamant terenul a aparținut părinților acestuia, apoi a fost cooperativizat și în baza Legii nr. 18/1991 reclamantului i s-a reconstituit dreptul de proprietate pentru o suprafață de 18.000 mp teren, din care pentru 13.000 mp lângă filatură, iar pentru 5.000 mp pe raza municipiului Fălticeni, situație în care nu sunt incidente prevederile Legii nr. 10/2001, reclamantul beneficiind de restituirea terenurilor în temeiul Legii nr. 18/1991.
Apelul declarat de reclamant împotriva sentinței a fost respins ca nefondat prin decizia civilă nr. 16 din 25 martie 2003 pronunțată de Curtea de Apel Suceava.
Instanța de apel a reținut că terenul în litigiu a constituit proprietatea părinților reclamantului, evidențiat în registrul agricol cu suprafața totală de 4,68 ha, iar în baza Legii nr. 18/1991 i s-a reconstituit reclamantului dreptul de proprietate pentru întreaga suprafață de teren, așadar pretențiile formulate de el sunt nejustificate.
împotriva deciziei a declarat recurs reclamantul, susținând că nu i s-a reconstituit dreptul de proprietate pentru tot terenul la care este îndreptățit, că s-a preluat teren pentru extinderea în 1979 a activității filaturii pentru care este îndreptățit la restituirea în natură sau acordarea de despăgubiri bănești.
Recursul formulat de reclamant este întemeiat.
în mod constant recurentul a susținut că nu i s-a reconstituit în întregime dreptul de proprietate asupra terenurilor ce i se cuvin, că o parte din terenul ocupat de intimata-pârâtă prin extinderea din anul 1979 a aparținut lui și autorilor săi, solicitând identificarea terenurilor prin mijloace de probă.
Critica recurentului este fondată. Instanța, în scopul aflării adevărului, era datoare să individualizeze terenurile care au aparținut recurentului, să determine regimul lor juridic, să verifice dacă pentru întreaga suprafață de teren preluată i s-a reconstituit dreptul de proprietate, întrucât în caz contrar, ca efect al caracterului de complinire a prevederilor Legii nr. 10/2001 față de celelalte acte normative cu caracter reparator, instanța putea să dispună restituirea terenurilor în baza Legii nr. 10/2001 cu condiția ca ele să fie disponibile sau să analizeze posibilitatea acordării măsurilor reparatorii prin echivalent.
în scopul verificării aspectelor enunțate, recursul reclamantului a fost admis, a fost casată decizia pronunțată, cu trimiterea cauzei la instanța de apel pentru rejudecare, cu îndrumarea completării probațiunii, în principal a ordonării unei expertize de specialitate pentru identificarea terenurilor la care era îndreptățit recurentul și pentru care nu i s-a reconstituit dreptul de proprietate și nu a fost pus în posesie.
Instanța va lua în examinare și schimbul de terenuri efectuat în baza deciziei nr. 731 din 20 decembrie 1978, relativ la extinderea filaturii privitor cu care recurentul a susținut că atunci au fost preluate o parte din terenurile pretinse în prezentul litigiu, administrând orice altă probă necesară soluționării legale a cauzei.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1009/2005. Civil | ICCJ. Decizia nr. 980/2005. Civil → |
|---|
