ICCJ. Decizia nr. 1213/2005. Civil

Prin sentința civilă nr. 7781 din 3 octombrie 2002, Judecătoria sectorului 3 București a admis cererea reclamantei N.D., a stabilit linia de hotar între proprietăți conform raportului de expertiză și a obligat pe pârâtul B.G. să lase reclamantei în proprietate suprafața de 414,14 mp teren și să desființeze construcția edificată pe acest teren.

Instanța de fond a reținut că reclamanta este îndreptățită să ocupe suprafața de 1.800 mp teren în temeiul titlului de proprietate pe care îl deține, pârâtul neputând produce un asemenea document.

Apelul declarat de pârât a fost admis prin decizia civilă nr. 350/A din 27 februarie 2003 a Tribunalului București, care a schimbat în tot sentința atacată, în sensul că a respins acțiunea reclamantei, reținând că ambele părți posedă suprafețe mai mici decât cele menționate în titlurile pe care le dețin.

Recursul reclamantei a fost admis prin decizia civilă nr. 1894 din 22 septembrie 2003 a Curții de Apel București, care a casat decizia tribunalului și a reținut cauza pentru rejudecare, ca instanță de apel.

în rejudecare, prin decizia civilă nr. 185 din 11 februarie 2004, Curtea de apel a respins ca nefondat apelul pârâtului împotriva sentinței civile nr. 7781 din 13 octombrie 2002 a Judecătoriei sectorului 3.

Curtea de apel a reținut că prima instanță, în mod corect a constatat că reclamanta este proprietara unei suprafețe de 1.600 mp teren, în temeiul titlului de proprietate nr. 15000 din 28 decembrie 1994. Pe parcursul procesului, pârâtul nu a depus nici un titlu de proprietate, care să facă dovada temeiului în care folosește suprafața pentru care pretinde că este proprietar.

Hotărârile judecătorești invocate nu pot constitui un titlu, deoarece au caracter declarativ și nu constitutiv de drepturi. De altfel, pârâtul nu a dovedit nici titlul de proprietate al autorilor săi, pentru a se putea face aprecieri în legătură cu întinderea suprafeței de teren pe care acesta o folosește.

A concluzionat, curtea, că reclamanta este singura deținătoare a unui titlu de proprietate, în conformitate cu dispozițiile legale, ceea ce impune conferirea tuturor condițiilor care să permită folosința neîngrădită a dreptului său asupra terenului pentru care are titlu.

împotriva acestei decizii, în termenul prevăzut de lege, a declarat recurs reclamantul.

Invocând dispozițiile art. 304 pct. 6, 7, 8, 9 și 10 C. proc. civ., pârâtul a arătat că decizia este nelegală.

Deoarece reține greșit suprafața și natura terenului pentru care reclamanta deține un titlu de proprietate, hotărârea atacată cuprinde elemente străine de natura pricinii și contradictorii.

Mai arată pârâtul, că hotărârea a fost dată cu aplicarea greșită a legii, deoarece prin hotărârea de partaj invocată se constată un drept de proprietate preexistent.

Prin decizia pronunțată, instanța de apel a interpretat greșit actul dedus judecății, transformând acțiunea în grănițuire în acțiune în revendicare.

Se mai arată că instanța nu a ținut seama de expertiza efectuată în cauză, de răspunsurile reclamantei la interogator și de faptul că pârâtul și-a intabulat dreptul de proprietate.

Criticile formulate fac posibilă încadrarea în dispozițiile art. 304 pct. 7, 9, 10 C. proc. civ.

Prin cererea de chemare în judecată, reclamanta N.D. a solicitat în contradictoriu cu pârâtul B.G. stabilirea liniei de hotar între proprietățile celor doi și, ca o consecință, respectarea dreptului ei de proprietate asupra terenului acaparat de pârât, situat în str. L., cu obligarea acestuia la demolarea construcției edificate.

în susținerea cererii, a depus titlul de proprietate nr. 15000 din 28 decembrie 1994, prin care autorului său, M.I.P., i s-a reconstituit dreptul de proprietate pentru o suprafață de 1.800 mp teren arabil, situat în extravilan, în strada L., având ca vecinătăți la N - D 820/1, E - moștenitorii lui M.C., S- D.M. și B.I., V - D 821/2. A mai depus și certificatul de moștenitor nr. 275 din 5 decembrie 1996.

Pârâtul, la rândul său, a depus sentința civilă nr. 2297 din 12 martie 1999 a Judecătoriei sectorului 3 București, irevocabilă, prin care, în urma ieșirii din indiviziune, i s-a atribuit suprafața de 400 mp teren, situat în strada L.

La data de 18 decembrie 2001, pârâtul și-a înscris dreptul de proprietate, conform încheierii nr. 20429 a Judecătoriei sector 3, Biroul de Carte Funciară.

Instanța de apel a reținut că hotărârea judecătorească invocată nu reprezintă titlu de proprietate, deoarece nu are un caracter constitutiv, ci declarativ de drepturi.

Prin această susținere, curtea a ignorat efectele hotărârii de partaj prin care se recunoaște dreptul dobândit prin succesiune. Or, succesiunea este, potrivit art. 644 C. civ., un mod de dobândire a proprietății.

Prin urmare, instanța trebuia să constate că pârâtul a opus și el un titlu valid de proprietate, hotărârea prin care s-a dispus ieșirea din indiviziune, în funcție de care urma să se stabilească linia de hotar dintre proprietățile părților și dacă pârâtul deține fără drept o suprafață de teren proprietatea reclamantei.

Neprocedând astfel și menținând soluția instanței de fond prin care pârâtul a fost obligat să restituie suprafața de 414,14 mp teren și să desființeze construcția aflată pe teren, deși deținea titlu pentru suprafața de 400 mp teren, instanța de apel a aplicat greșit dispozițiile art. 480 C. civ.

Acest lucru a dus și la o greșită aplicare a art. 584 C. civ., care prevede că orice proprietar poate îndatora pe vecinul său la grănițuirea proprietății lipite de a sa.

Recursul este fondat.

Prin urmare, în temeiul art. 312 și art. 314 C. proc. civ., văzând că împrejurările de fapt nu au fost deplin stabilite, a fost admis recursul și a fost casată decizia atacată, trimițând cauza spre rejudecarea apelului aceleiași instanțe, fără a mai fi analizate celelalte critici.

Cu ocazia rejudecării, probatoriul va fi completat, inclusiv prin efectuarea unei noi expertize, pentru a se stabili linia de hotar în raport cu actele de proprietate prezentate de ambele părți.

Dat fiind faptul că în recurs, la 8 februarie 2005, pârâtul a depus la dosar copia titlului de proprietate nr. 100338 din 19 ianuarie 2005, prin care moștenitorii defunctului B.T., printre care și pârâtul, au primit în proprietate suprafața de 1500 mp teren arabil, situat în extravilan, având ca vecinătăți la N - M.P., E - moștenitorii lui M.C., S - I.D. și I.G., V - D 820/2, la rejudecare se va avea în vedere și acest nou înscris, precum și toate apărările formulate de recurent.

Vezi şi alte speţe de drept civil:

Comentarii despre ICCJ. Decizia nr. 1213/2005. Civil