ICCJ. Decizia nr. 987/2005. Civil
| Comentarii |
|
Prin acțiunea înregistrată la 16 octombrie 2002, la Tribunalul Prahova, reclamantul B.M. a chemat în judecată pârâții Consiliul Local Ploiești, SC C. SA Ploiești și T.M.C., solicitând, în baza dispozițiilor Legii nr. 10/2001 și ale art. 948 și art. 966 C. civ., restituirea în natură a imobilului (construcție și teren aferent) situat în Ploiești, și constatarea nulității absolute a contractului de vânzare-cumpărare nr. 669/1974 prin care fostul O.J.C.V.L. Prahova a vândut imobilul autorilor pârâtei T.M.C.
în cuprinsul acțiunii, reclamantul a arătat că imobilul a fost proprietatea părinților săi, dar printr-o decizie din 1953 a fostului Sfat Popular Ploiești a fost preluat de stat în mod abuziv. în anul 1974 chiriașii B.G. și B.E. au cumpărat de la stat imobilul, cu toate că aveau cunoștință de demersurile repetate ale proprietarilor de a-și recupera proprietatea.
După adoptarea Legii nr. 10/2001, reclamantul invocând dispozițiile acestei legi, a trimis primăriei notificare, dar i s-a recomandat să se adreseze instanței judecătorești.
Tribunalul Prahova, secția civilă, prin sentința nr. 748 din 6 decembrie 2002, a admis excepția necompetenței materiale, invocată din oficiu și drept urmare a declinat competența soluționării cauzei în favoarea Judecătoriei Ploiești.
Investită în modalitatea arătată Judecătoria Ploiești, prin sentința civilă nr. 7608 din 13 octombrie 2003, a respins acțiunea ca neîntemeiată cu motivarea că imobilul a fost trecut în proprietatea statului în mod legal în baza unui titlu valabil, iar pe de altă parte contractul de vânzare-cumpărare din 1974 a fost încheiat cu respectarea dispozițiilor legale.
Curtea de Apel Ploiești, secția civilă, prin decizia nr. 1370 din 29 aprilie 2004, a respins excepția necompetenței materiale invocate de reclamant și în consecință a respins ca nefondat și apelul declarat de reclamant.
împotriva deciziei curții de apel a declarat recurs reclamantul susținând că pricina trebuia soluționată în fond de Tribunalul Prahova iar, pe de altă parte, hotărârile au fost pronunțate cu aplicarea greșită a legii deoarece imobilul fiind preluat de stat, în mod abuziv, trebuia restituit în natură moștenitorului foștilor proprietari.
Recursul este întemeiat.
Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod, abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989 reglementează procedurile de restituire a imobilelor preluate de stat în mod abuziv și prevede, prin art. 24 alin. (8) cu privire la competența de soluționare că aceasta revine secției civile a tribunalului în a căruia circumscripție teritorială se află sediul unității deținătoare, hotărârea tribunalului fiind supusă căilor legale de atac.
Prin cererea de chemare în judecată reclamantul a solicitat atât restituirea în natură a imobilului cât și constatarea nulității absolute a contractului de vânzare-cumpărare prin care, acționând cu rea-credință, foștii chiriași au achiziționat imobilul.
Reclamanții au precizat, prin acțiune, că temeiul juridic al acesteia îl constituie atât dispozițiile Legii nr. 10/2001 cât și cele ale art. 948 și art. 966 C. civ.
Ținând seamă de cuprinsul cererii de chemare în judecată și de dispozițiile Legii nr. 10/2001, competența soluționării cauzei revine Tribunalului Prahova în a cărui circumscripție teritorială se află sediul unității deținătoare, așa încât fără temei legal competența a fost declinată în favoarea Judecătoriei Ploiești.
La rândul său, instanța de apel, când a confirmat sentința a nesocotit dispozițiile legale care reglementează competența materială.
Actele de procedură îndeplinite de un judecător necompetent sunt nule, potrivit art. 105 alin. (1) C. proc. civ. și în consecință este casabilă hotărârea dată cu încălcarea competenței altei instanțe.
Potrivit art. 313 C. proc. civ. recursul a fost admis, au fost casate atât hotărârea instanței de fond cât și hotărârea instanței de apel și a fost trimisă cauza spre soluționare în primă instanță Tribunalului Prahova.
Criticile formulate de recurent cu privire la fondul pricinii vor fi soluționate de instanța competentă să judece în primă instanță.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1213/2005. Civil | ICCJ. Decizia nr. 992/2005. Civil → |
|---|
