ICCJ. Decizia nr. 10808/2005. Civil
| Comentarii |
|
Prin acțiunea civilă înregistrată pe rolul Tribunalului Olt sub nr. 6375/2002, reclamanții D.A.N. și D.F.A. au solicitat, în contradictoriu cu pârâții Primăria Valea Mare, Prefectura Olt și Statul Român, prin Ministerul Finanțelor Publice, restituirea în natură a mai multor bunuri imobile, utilaje agricole și terenuri intravilane, conform dispozițiilor Legii nr. 10/2001.
Prin cererea înregistrată pe rolul aceluiași tribunal sub nr. 7481/2002, reclamanții au solicitat, în contradictoriu cu pârâta SC A. SRL Valea Mare, anularea Dispoziției nr. 58 din 18 iulie 2002 emisă de primarul comunei Valea Mare, restituirea în natură a imobilelor existente și stabilirea de despăgubiri pentru imobilele ce nu pot fi restituite în natură.
Cele două dosare au fost conexate, iar prin sentința civilă nr. 282 din 19 martie 2003 Tribunalul Olt a respins contestația formulată de reclamanți ca neîntemeiată.
S-a reținut în considerente că dispoziția emisă de primarul comunei Valea mare este legală, întrucât imobilele nu mai există fizic, reclamanții fiind îndreptățiți la măsuri reparatorii prin echivalent.
Cu privire la bunurile mobile și utilajele agricole s-a reținut că acestea nu intră sub incidența Legii nr. 10/2001, iar terenurile solicitate prin notificare fac obiectul legilor fondului funciar.
Hotărârea primei instanțe a fost menținută de Curtea de Apel Craiova prin decizia civilă nr. 470 din 16 decembrie 2003, respingându-se apelul declarat de reclamanți.
în esență, s-a reținut în considerente că instanța de fond a stabilit corect situația de fapt și de drept, raportându-și soluția atât la probatoriile administrate, cât și la prevederile Legii nr. 10/2001.
împotriva acestei decizii au declarat recurs reclamanții, criticând hotărârea pentru netemeinicie și nelegalitate.
Recurenții au susținut că anexele gospodărești solicitate au fost dovedite prin actele depuse la dosar, acte de care instanța de apel nu a ținut seama.
S-a mai arătat că terenurile pe care s-au aflat construcțiile nu fac obiectul Legii nr. 18/1991, ci al Legii nr. 10/2001, o parte din ele putând fi restituite în natură, fiind libere de sarcini (respectiv cei 6000 mp reținuți în raportul de expertiză), pentru restul de teren urmând a fi acordate despăgubiri.
Recursul este fondat.
Reclamanții au solicitat restituirea în natură a unor suprafețe de teren aferente imobilelor-construcții, precizând că acestea sunt situate în intravilanul comunei Valea Mare, fiind parțial libere de sarcini, respectiv cei 6000 mp.
Pe de altă parte, din raportul de expertiză întocmit la instanța de fond, se reține că există o suprafață de teren de 8.000 mp liberă de sarcini, Primăria comunei Valea Mare fiind de acord să retrocedeze acest teren reclamanților.
Cu toate acestea, atât instanța de fond, cât și instanța de apel rețin că terenurile solicitate de reclamanți intră sub incidența legilor fondului funciar, nefăcând obiectul legii nr. 10/2001.
Se impune casarea ambelor hotărâri și trimiterea cauzei spre rejudecare instanței de fond pentru a se stabili dacă terenul solicitat de reclamanți a fi restituit în natură se află situat în intravilanul sau extravilanul localității, în funcție de această constatare stabilindu-se regimul juridic aplicabil.
Totodată, cu ocazia rejudecării se va reface, eventual, și raportul de expertiză pentru a se identifica topometric cei 6.000 mp teren liber de sarcini (sau 8.000 mp, cât este reținut în expertiză).
Pentru aceste considerente și văzând dispozițiile art. 312 alin. (2), (3) C. proc. civ. coroborate cu dispozițiile art. 313 C. proc. civ., s-a admis recursul, au fost casate ambele hotărâri și s-a trimis cauza spre rejudecare instanței de fond.
| ← ICCJ. Decizia nr. 10765/2005. Civil | ICCJ. Decizia nr. 10809/2005. Civil → |
|---|
