ICCJ. Decizia nr. 10809/2005. Civil
| Comentarii |
|
La data de 8 august 2001, M.E., decedată în cursul procesului și succedată în drepturi de C.M.A. și C.V., a chemat în judecată comuna Păuliș, județul Arad, prin primar, pentru măsuri reparatorii, datorate conform Legii nr. 10/2001 pentru un teren în suprafață de 3024 mp, referitor la care, obligația de ofertă a pârâtei a fost stabilită, definitiv și irevocabil, prin decizia civilă nr. 461/2002 a Tribunalului Arad. Totodată, a cerut anularea dispoziției nr. 4020/2003 emisă de pârâtă pentru oferta de 3000 mp teren, identic cu p.t. nr. 1071 - 1073/b din C.F. Rodna, arătând că acest teren a fost restituit în natură unor terți (conform deciziei civile nr. 172/2002 a Curții de Apel Timișoara).
în proces a intervenit în interes propriu SC J. SRL Arad.
Tribunalul Arad, secția civilă, prin decizia nr. 622 din 2 octombrie 2003, a admis acțiunea și, anulând oferta pârâtei, a obligat-o să-i restituie reclamantei, în natură, suprafața de 3024 mp identică cu p.t. 1236/2/b din C.F. Rodna.
Curtea de Apel Timișoara, secția civilă, prin decizia nr. 233 din 16 decembrie 2003, a admis apelurile pârâtului și intervenientului și, anulând sentința atacată, pe fond, a respins acțiunea, cu motivarea că terenul atribuit de prima instanță, excede patrimoniului pârâtei. Acest teren formează obiectul unei concesiuni (pe durata a 25 de ani) încheiată între intervenient și un terț (în calitate de concedent).
împotriva acestei decizii succesorii reclamantei au declarat recurs stăruind în admiterea acțiunii și păstrarea soluției de primă instanță.
Recursul este fondat.
Potrivit art. 129 C. proc. civ., cu privire la situația de fapt și motivarea în drept pe care părțile le invocă în susținerea pretențiilor și apărărilor lor, judecătorul este în drept să le ceară acestora să prezinte explicații, oral sau în scris, precum și să pună în dezbaterea lor orice împrejurări de fapt ori de drept, chiar dacă nu sunt menționate în cerere sau în întâmpinare [alin. (4)]. Judecătorii au îndatorirea să stăruie, prin toate mijloacele legale, pentru a preveni orice greșeală privind aflarea adevărului în cauză, pe baza stabilirii faptelor și prin aplicarea corectă a legii, în scopul pronunțării unei hotărâri temeinice și legale. Ei vor putea ordona administrarea probelor pe care le consideră necesare, chiar dacă părțile se împotrivesc.
Or, în speță, instanțele de fond, nesocotind aceste obligații procedurale, au omis clarificarea, în mod primordial, prin prisma dispozițiilor Legii nr. 10/2001, a situației juridice a primului imobil preluat abuziv. Nu mai puțin, sunt absente elementele de identificare a acestui bun și, corelativ, a soluțiilor, legal posibile, de restituire, în natură sau sub forma altor măsuri reparatorii, prin compensare ori despăgubiri.
Așa fiind și ținând seama de dispozițiile legii noi, de imediate aplicare, cuprinse în art. 1 și art. 26 din Legea nr. 10/2001 (r 2), s-a impus admiterea recursului și casarea ambelor hotărâri pronunțate în cauză cu trimiterea cauzei la prima instanță pentru rejudecare.
Instanța de trimitere va ține seama de dispozițiile art. 315 C. proc. civ.
| ← ICCJ. Decizia nr. 10808/2005. Civil | ICCJ. Decizia nr. 10810/2005. Civil → |
|---|
