ICCJ. Decizia nr. 1450/2005. Civil
| Comentarii |
|
Prin acțiunea înregistrată la 25 iulie 2002, la Tribunalul Cluj, reclamantele W.S. și L.C. au chemat în judecată pe pârâții Primarul Municipiului Cluj Napoca, Consiliul Local al Municipiului Cluj Napoca, S.C. A.T. P. SA Cluj Napoca, precum și T.I. și T.C. solicitând:
- să se constate preluarea abuzivă, fără titlu, de către stat, a imobilelor proprietatea reclamantelor situate în Cluj Napoca (teren și construcție);
- să se dispună restituirea în natură a imobilelor;
- să se constate nulitatea absolută a contractului de vânzare-cumpărare nr. 31635 din 12 decembrie 1996, prin care SC C. SA a vândut imobilul în litigiu pârâților T.I. și T.C.;
- să fie radiate, înscrierile în cartea funciară și să fie restabilită situația anterioară de carte funciară.
în cuprinsul acțiunii reclamantele au arătat că imobilele proprietatea lor nu au fost preluate de stat în mod abuziv, că nu au primit răspuns la notificarea trimisă în temeiul Legii nr. 10/2001 prin care au cerut restituirea imobilelor în natură și că, prin încălcarea dispozițiilor Legii nr. 112/1995, imobilele au fost vândute foștilor chiriași.
Precizând temeiurile juridice ale acțiunii, reclamantele au menționat dispozițiile Legii nr. 10/2001, Legii nr. 112/1995, ale Legii nr. 115/1938 și ale art. 948,art. 962 și art. 966 C. civ.
Tribunalul Cluj, secția civilă, prin încheierea nr. 573 din 6 iunie 2003, a admis excepția necompetenței materiale, invocată din oficiu, și în consecință a declinat competența soluționării dosarului în favoarea Judecătoriei Cluj Napoca.
Motivând declinarea competenței, tribunalul a argumentat că petitul principal al acțiunii l-ar constitui constatarea nulității absolute a contractului de vânzare-cumpărare prin care imobilul în litigiu a fost cumpărat de foștii chiriași, iar celelalte petite ale acțiunii sunt accesorii și cum valoarea construcției vândute nu depășește valoarea de 2 miliarde lei, competența soluționării dosarului revine, potrivit art. 1 C. proc. civ., judecătoriei.
Investită în condițiile menționate, Judecătoria Cluj Napoca, prin sentința civilă nr. 9232 din 23 octombrie 2003, a respins acțiunea cu motivarea că au fost respectate dispozițiile Legii nr. 112/1995 la încheierea contractului de vânzare-cumpărare din 12 decembrie 1996, iar, pe de altă parte, cu privire la restituirea imobilului reclamantele aveau obligația să urmeze calea administrativă prevăzută de Legea nr. 10/2001.
Curtea de Apel Cluj, secția civilă, prin decizia nr. 307 din 11 februarie 2004, a respins ca nefondat apelul reclamantelor motivând că preluarea imobilului de către stat s-a făcut cu titlu valabil, că, la data vânzării imobilului de către fostul chiriaș, statul era proprietar și că restituirea în natură este exclusă deoarece, în urma transformărilor efectuate, imobilul este unul nou față de cel preluat inițial de către stat.
împotriva deciziei curții de apel au declarat recurs reclamantele susținând, în esență, că instanța a interpretat greșit actul dedus judecății și hotărârea a fost dată cu aplicarea greșită a legii deoarece:
- s-a apreciat nelegal că statul ar avea un titlu valabil asupra imobilului;
- nu au fost respectate dispozițiile Legii nr. 112/1995 când imobilul a fost vândut foștilor chiriași;
- instanța a reținut fără suport probator că imobilul este "unul nou" raportat la cel preluat de stat;
- instanța nu a dispus restituirea în natură a construcției vechi și a terenului.
Recursul este întemeiat.
Prin Legea nr. 10/2001 a fost reglementat regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989. în capitolul al III-lea al legii au fost prevăzute procedurile de restituire, în cadrul cărora, în situația ivirii unor litigii între persoana care se consideră îndreptățită și unitatea deținătoare, competența de soluționare revine, potrivit art. 24 și art. 31 din lege, secției civile a tribunalului în a cărui circumscripție teritorială se află sediul unității deținătoare, sau, după caz, sediul persoanei aflate în litigiu.
Dispozițiile legale enunțate obligau Tribunalul Cluj, care a fost legal investit, să soluționeze pricina în întregul ei, prin rezolvarea tuturor capetelor de cerere.
Prin declinarea greșită a competenței de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Cluj - Napoca, această instanță a pronunțat sentința cu încălcarea competenței altei instanțe.
Cum actele de procedură îndeplinite de un judecător necompetent sunt nule, în baza art. 313 C. proc. civ., au fost casate atât decizia recurată cât și sentința judecătoriei și a fost trimisă cauza spre competentă soluționare, în primă instanță, Tribunalului Cluj.
Cu prilejul rejudecării, instanța competentă se va pronunța și asupra motivelor de recurs invocate de reclamante, motive care, în esență, urmăresc aplicarea dispozițiilor prevăzute în Legea nr. 10/2001.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1452/2005. Civil | ICCJ. Decizia nr. 120/2005. Civil → |
|---|
