ICCJ. Decizia nr. 1652/2005. Civil
| Comentarii |
|
Reclamanții P.N., P.I.V.G. și C.A. în contradictoriu cu pârâta Universitatea "Al. I. Cuza" din Iași au formulat contestație împotriva deciziei nr. 10 din 4 martie 2003 prin care le-a fost respinsă notificarea adresată pentru restituirea în natură a imobilului, teren în suprafață de 2729 mp situat în Iași, acordarea despăgubirilor în raport de valoarea de circulație a terenului.
în motivarea contestației se arată că pârâta a respins cererea pe motiv că sunt aplicabile prevederile Legii nr. 18/1991 și nu cele ale Legii nr. 10/2001.
Tribunalul Iași, prin sentința civilă nr. 617 din 1 octombrie 2003 a respins acțiunea reclamanților, cu motivarea că în speță nu sunt incidente prevederile Legii nr. 10/2001 ci cele ale legilor fondului funciar.
Curtea de Apel Iași, prin sentința civilă nr. 295 din 12 martie 2004 a admis apelul declarat de reclamanți, a schimbat sentința instanței de fond și a admis acțiunea a anulat decizia nr. 10 din 4 martie 2003 a Universității "Al. I. Cuza" Iași pe care a obligat-o să facă reclamanților o ofertă de restituire prin echivalent corespunzător valorii imobilului.
Instanța de apel a reținut că imobilul în litigiu nu intră în categoria celor menționate la art. 8 din Legea nr. 10/2001, astfel că sunt aplicabile dispozițiile acestei legi, cu consecința obligațiilor pentru deținător în mențiunea prevăzută de prevederile aceleiași legi.
împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâta Universitatea "Al. Ioan Cuza" Iași care a invocat prevederile art. 304 pct. 9 și 10 ca motiv de recurs.
în susținerea recursului pârâta arată, în esență, că dețin terenul în litigiu nu prin preluare abuzivă de la autorii reclamanților ci ca urmare a unui schimb de terenuri ce a avut loc în anul 1974 între CAP Rediu și Consiliul Popular al comunei Rediu, cu trecerea de la aceasta în administrarea Universitatea "Al. Ioan Cuza" Iași; schimbul de terenuri s-a făcut cu respectarea prevederilor legale atunci în vigoare existând documentația necesară și anume, hotărârea adunării generale a CAP Rediu din 22 ianuarie 1974, procesul verbal din 30 aprilie 1974, avizul Direcției Generale pentru Agricultură Iași, decizia Comitetului Executiv al Consiliului Popular Iași din 18 noiembrie 1974.
Recursul se privește ca fondat.
Din probele administrate rezultă că terenul în litigiu a aparținut autorilor reclamanților și a fost preluat în perimetrul fostului CAP Rediu.
în anul 1974, acest teren a fost atribuit de Cooperativa Agricolă de Producție, prin schimb, fostului Consiliu Popular al Comunei Rediu, cooperativa agricolă primind de la comună un alt teren. De la consiliu popular, cu aprobarea forurilor de decizie din epocă, terenul a fost atribuit Universității "Al. Ioan Cuza" Iași în scopuri didactice.
Problema acestui schimb de terenuri a format obiectul și altui litigiu, fără însă a putea vorbi de existența autorităților de lucru judecat, conform art. 1201 C. civ., reținându-se prin hotărârea irevocabilă a Curții Supreme de Justiție nr. 149 din 19 ianuarie 2000 că schimbul de terenuri s-a efectuat în mod legal și că într-o suprafață mai mare de teren este inclus și terenul solicitat de reclamanți, întregul teren făcând parte din domeniul public, fiind aplicabile prevederile art. 166 din Legea nr. 84/1995 a învățământului.
Din cele arătate mai sus rezultă așadar că pârâta Universitatea "Al. Ioan Cuza" Iași deține terenul care a constituit proprietatea autorilor reclamanților dinainte de cooperativizarea agriculturii, dar care a intrat în patrimoniul fostei CAP Radiu și, ca efect al actului de schimb valabil încheiat, a dobândit situația juridică a terenului pe care l-a înlocuit, adică a celui transmis prin schimb în anul 1974 de către Consiliul popular al comunei Rediu în patrimoniul CAP Rediu.
în consecință, reclamanții au doar îndreptățirea la măsuri reparatorii, fie în temeiul Legii nr. 18/1991 sau al Legii nr. 1/2000, fie, după caz, în temeiul Legii nr. 10/2001, numai în privința terenului transmis prin schimb de către Consiliul popular al comunei Rediu în patrimoniul CAP Rediu, adică în legătură cu terenul care, ca efect al schimbului, a dobândit situația juridică a terenului adus în cooperativă agricolă de producție de autorii lor și care în prezent este deținut de pârâta Universitatea "Al. Ioan Cuza" Iași.
Cu alte cuvinte, reclamanții nu au calitatea de persoane îndreptățite în sensul art. 3 din Legea nr. 10/2001 în raport cu terenul deținut de pârâtă, iar pârâta nu are calitate de deținătoare a unui teren pentru care reclamanții ar avea îndreptățirea de a cere măsuri reparatorii în temeiul Legii nr. 10/2001.
Prin prisma celor de mai sus sunt legale atât decizia nr. 10 din 4 martie 2003 emisă de pârâtă, cât și sentința primei instanțe, corectată însă în motivațiile sale potrivit considerentelor prezentei decizii, fiind însă esențial nelegală decizia instanței de apel, care este dată cu aplicarea greșită a Legii nr. 10/2001 la starea de fapt și de drept a cauzei, ceea ce constituie motiv de casare potrivit dispozițiilor art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
Pentru cele ce preced și în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. (1) și (2) și ale art. 314 C. proc. civ., recursul de față a fost admis, hotărârea atacată a fost casată, iar sentința primei instanțe a fost păstrată.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1891/2005. Civil | ICCJ. Decizia nr. 2406/2005. Civil → |
|---|
