ICCJ. Decizia nr. 1809/2005. Civil
Comentarii |
|
Prin cererea înregistrată la data de 2 noiembrie 2001 sub nr. 1444 pe rolul Judecătoriei Huedin, reclamanta H.L. a chemat în judecată pe pârâta C.R.R. solicitând instanței ca prin hotărârea pe care o va pronunța:
- să constate că prin antecontractul de vânzare-cumpărare din data de 5 iunie 2001 pârâta s-a obligat să-i transmită dreptul de proprietate asupra imobilului situat în Poieni nr. 241;
- să dispună obligarea să semneze un act de intabulare, iar în caz de refuz să se pronunțe o sentință care să țină loc de act autentic de intabulare;
- să dispună înscrierea în C.F. a dreptului de proprietate conform antecontractului de vânzare-cumpărare.
Pârâta a depus la dosar o întâmpinare-cerere reconvențională, prin care a arătat că este de acord cu admiterea acțiunii principale în condițiile în care reclamanta îi va plăti diferența de preț neachitată într-un termen ce va fi stabilit de către instanță.
în caz contrar, prin cererea reconvențională solicită:
- rezoluțiunea contractului și repunerea părților în situația anterioară;
- obligarea reclamantei la plata de despăgubiri pentru paguba produsă, 8.000.000 lei chirie pentru perioada 5 iunie până la zi și 2.000.000 lei contravaloarea recoltei viței de vie din curte și a distrugerii gardului și a prunilor.
- solicită evacuarea reclamantei și plata unei sume de 1.000.000 lei pe lună până la eliberarea efectivă a imobilului;
- obligarea la cheltuieli de judecată.
Reclamanta a formulat la rândul său o completare la acțiune și o întâmpinare la cererea reconvențională solicitând:
- obligarea pârâtei de a semna act autentic pentru intabularea imobilelor identificate în antecontract, respectiv casa de locuit, grajd, șură, anexe, grădină, teren agricol în suprafață de 7200 mp, pădure în suprafață de 5.000 mp ce urmează a fi identificate în C.F. prin expertiză.
A solicitat respingerea cererii reconvenționale.
în subsidiar a solicitat ca în cazul admiterii cererii reconvenționale să se dispună obligarea pârâtei la plata sumei de 60.000.000 lei, dublul arvunei achitate.
Judecătoria Huedin, prin sentința civilă nr. 838 din 22 septembrie 2003, a admis în parte atât acțiunea principală cât și cererea reconvențională, a obligat pârâta să încheie cu reclamanta act autentic de vânzare-cumpărare cu privire la case și teren în suprafață de 1588 mp situat în comuna Poieni nr. 241 județ Cluj înscris în C.F. 694 Poieni nr.top. 211/2 cu privire la terenul de 7.200 mp situat la locul numit P. precum și cu privire la pădurea situată la locul numit O., iar în caz de refuz prezenta sentință va ține loc de act de intabulare pentru casa și terenul din Poieni nr. 241.
A obligat reclamanta să plătească pârâtei diferența de preț de 70.000.000 lei.
A respins celelalte capete de cerere din acțiunea principală și din cererea reconvențională.
A dispus intabularea dreptului de proprietate al reclamantei cu titlu de cumpărare, ca bun propriu.
A compensat cheltuielile de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut că între părți, la data de 5 iunie 2001, s-a încheiat antecontractul de vânzare-cumpărare prin care pârâta se obliga să înstrăineze dreptul său de proprietate asupra imobilului, casă și grădină, situat în comuna Poieni nr. 214, a terenului agricol de 7.200 mp, a pădurii 5.000 mp
Prețul stabilit a fost de 100.000.000 lei din care s-a achitat la încheierea contractului un avans de 30.000.000 lei, iar restul urmând a se achita la 5 august 2001 cu ocazia autentificării.
S-a reținut de asemenea că la data vânzării pârâta nu era proprietara imobilelor vândute dar deținea o adeverință cu privire la compunerea dreptului ei în calitate de moștenitoare după defunctul T.A., pentru casă și teren, iar după T.M. pentru pădure.
Printr-o hotărâre judecătorească s-a stabilit masa succesorală și calitatea de succesoare a pârâtei pentru casă și teren, care au fost intabulate în octombrie 2001.
A mai reținut că părțile și-au asumat obligații reciproce, reclamanta să achite prețul, iar pârâta să intabuleze imobilele înstrăinate.
S-a apreciat de către instanță că antecontractul de vânzare-cumpărare a fost afectat de o condiție suspensivă, care a fost îndeplinită de către pârâtă la data intabulării în C.F. a casei și grădinii Poieni nr. 241 iar pentru celelalte terenuri nu și-a îndeplinit această condiție.
Față de situația mai înainte reținută, instanța a admis în parte și acțiunea principală și cererea reconvențională și a obligat pârâta în baza art. 969,art. 1295 și urm. C. civ. coroborat cu art. 22 și art. 24 din Legea nr. 115/1938 și cele corespunzătoare din Legea nr. 7/1996, să încheie cu reclamanta act autentic de vânzare-cumpărare cu privire la casa și terenul din Poieni nr. 214 sau hotărârea să țină loc de act de intabulare.
Pentru terenul în suprafață de 7200 mp și pădurea de 5.000 mp a obligat pârâta în baza acelorași prevederi legale să încheie act autentic de vânzare-cumpărare, însă a respins cererea ca hotărârea să țină loc de act de vânzare-cumpărare pentru că imobilele acestea nu au fost identificate sub aspect de C.F.
Referitor la cererea reconvențională a apreciat că este întemeiată în parte în condițiile mai înainte arătate, admițând-o în parte și obligând reclamanta la plata diferenței de preț de 70.000.000 lei.
Celelalte capete de acțiune din cererea principală și din cererea reconvențională, considerând că nu sunt fondate au fost respinse.
împotriva acestei hotărâri a instanței de fond a declarat apel pârâta invocând motive de nelegalitate și netemeinicie.
Curtea de Apel Cluj prin decizia civilă nr. 499 A din 3 martie 2004 a admis în parte apelul, a schimbat în parte sentința apelată, a dispus rezoluțiunea contractului de vânzare-cumpărare încheiat la 5 iunie 2001 sub forma unui înscris sub semnătură privată și a dispus repunerea părților în situația anterioară încheierii contractului.
A dispus evacuarea reclamantei din imobilul situat în comuna Poieni nr. 241.
A obligat pârâta să restituie reclamantei suma de 30.000.000 lei cu titlu de preț.
A respins celelalte cereri din acțiunea principală și cererea reconvențională.
A înlăturat din sentință dispozițiile privind obligarea pârâtei la încheierea actului autentic, intabularea în C.F. a reclamantei, obligarea reclamantei la plata diferenței de preț către pârâtă.
A obligat pe reclamantă să plătească pârâtei suma de 7.676.500 lei cheltuieli de judecată.
S-a reținut de către instanța de apel că instanța de fond a interpretat greșit probele, ajungând la concluzia că pârâta este în culpă pentru neexecutarea obligației de a transmite dreptul de proprietate asupra terenurilor din extravilan.
A mai reținut că obiectul principal al promisiunii bilaterale de vânzare-cumpărare l-a constituit imobilul din intravilan, construcții și teren, din comuna Poieni 241 cu valoarea de 89.000.000 lei din prețul total al vânzării-cumpărării de 100.000.000 lei.
A reținut de asemenea că pârâta și-a executat obligația principală de predare a bunului vândut, iar reclamanta a refuzat plata restului de preț prevalându-se de clauza prevăzută în act și anume că plata restului din preț se va face la data autentificării actului.
în consecință, reține instanța, executarea în natură a contractului devine posibilă doar în ipoteza în care partea care o cere și-a îndeplinit propriile obligații asumate, nu și când are o vinovăție contractuală.
Pârâta a predat lucrul vândut la scurt timp după introducerea acțiunii și a notificat-o pe reclamantă în sensul prezentării la notar pentru perfectare în forma autentică a actelor pentru imobilele din intravilan, ca atare cererea reconvențională pentru rezoluțiunea contractului, în temeiul art. 1020 și art. 1021 C. civ. este întemeiată.
S-a reținut de asemenea că suma de 30.000.000 lei reprezintă avans din preț, nu arvună.
Instanța de apel a reținut faptul că pârâta nu a făcut dovada calității sale de moștenitoare testamentară după defuncta T.M. și, ca atare, cererea sa reconvențională urmează a fi admisă în parte.
împotriva deciziei pronunțată de către instanța de apel a declarat recurs reclamanta invocând motivele prevăzute de art. 304 pct. 7, 8, 9, 10 și 11 C. proc. civ.
S-a susținut în motivarea recursului că în mod greșit instanța de apel a apreciat că antecontractul are două părți: una principală și o a doua secundară.
Se mai susține că probele au fost greșit apreciate când s-a reținut că pârâta a fost de bună-credință și reclamanta a fost de rea-credință.
Recursul este nefondat.
Este de reținut în primul rând că recurenta doar a invocat temeiul de drept al recursului respectiv art. 304 cu motivele de la pct. 7, 8, 9, 10 și 11 C. proc. civ., pe care nu le-a dezvoltat separat.
în motivarea foarte succintă a recursului se invocă interpretarea eronată a probelor, susținere care se încadrează în motivul prevăzut la pct. 11 al art. 304 C. proc. civ., text de lege care însă a fost abrogat prin O.U.G. nr. 138/2000 și în consecință nu poate fi analizat, nemaiconstituind motiv de recurs.
împrejurarea că în motivarea recursului există o frază, "considerăm că instanța de apel a pronunțat o hotărâre nelegală și neîntemeiată, întrucât ea se sprijină pe probe care de fapt sunt favorabile reclamantei, a interpretat greșit actul juridic dedus judecății, s-a pronunțat prin aplicarea greșită a legii și a reținut o stare de fapt contrară adevărului" nu are nici o relevanță juridică pentru că prima și ultima aserțiune din această frază se referă la interpretarea probelor, motiv de recurs, care pentru considerentele mai înainte arătate nu poate fi analizat.
Cea de a doua aserțiune din fraza "a interpretat greșit actul juridic dedus judecății" reprezintă de fapt pct. 8 al art. 304 C. proc. civ. și constituie din punct de vedere teoretic motiv de recurs ca și cea de a treia aserțiune din fraza mai înainte menționată "s-a pronunțat prin aplicarea greșită a legii" care este motivul prevăzut la pct. 9 al art. 304 C. proc. civ., dar ambele aserțiuni nu sunt dezvoltate, nu sunt motivate și în consecință nu există posibilitatea verificării temeiniciei lor.
în consecință, pentru considerentele mai înainte arătate recursul a fost respins ca nefondat, reținând că verificând hotărârea și conform art. 306 C. proc. civ. din oficiu, nu s-a constatat existența unor motive de recurs de ordine publică.
← ICCJ. Decizia nr. 1790/2005. Civil | ICCJ. Decizia nr. 1797/2005. Civil → |
---|