ICCJ. Decizia nr. 1837/2005. Civil
| Comentarii |
|
Prin cererea înregistrată la data de 16 decembrie 2002 sub nr. 3999, reclamantul M.D. a chemat în judecată pe pârâtul B.I. solicitând instanței ca prin sentința pe care o va pronunța să dispună:
- rezoluțiunea contractului de vânzare-cumpărare M. din 1 iulie 2002, cu obligarea pârâtului să-i restituie suma de 2.500 dolari SUA, în valută sau în monedă națională la cursul oficial din ziua efectuării plății;
- obligarea pârâtului să-i plătească dobânzile legale, de la data pronunțării sentinței până la efectuarea plății;
- obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.
Judecătoria Odorheiul Secuiesc, prin sentința civilă nr. 447 din 21 martie 2003, și-a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Gheorgheni reținând că în conformitate cu dispozițiile art. 10 C. proc. civ., competența de soluționare a cauzelor în cererile privitoare la executarea, anularea sau rezilierea contractului, aparține instanței locului prevăzut în contract pentru executarea, fie chiar în parte, a obligației, ori în cazul în speță singurul act de executare a contractului s-a efectuat în orașul Gheorgheni.
Judecătoriei Gheorgheni, prin sentința civilă nr. 92 din 16 februarie 2004, respinge acțiunea formulată de către reclamant.
împotriva acestei sentințe a formulat apel reclamantul.
Tribunalul Harghita, prin decizia civilă nr. 65 din 15 septembrie 2004 în baza art. 3 pct. 2 C. proc. civ. își declină competența de soluționare a apelului în favoarea Curții de Apel Târgu-Mureș.
Curtea de Apel Târgu-Mureș prin decizia civilă nr. 1069/R din 22 decembrie 2004, la rândul său își deplină competența de soluționare a recursului în favoarea Tribunalului Harghita și constatând ivirea unui conflict negativ de competență, trimite cauza înaltei Curți de Casație și Justiție pentru regulator de competență.
Pentru a pronunța această hotărâre s-a reținut că în conformitate cu dispozițiile art. 2821și art. 299 alin. (3) C. proc. civ., hotărârile judecătorești date în litigii al căror obiect are o valoare de până la 1 miliard lei, inclusiv, nu sunt supuse apelului, iar recursul exercitat este de competența materială a instanței imediat superioare celei care a pronunțat sentința.
Cauza a fost înregistrată sub nr. 866 la data de 17 ianuarie 2005 pe rolul înaltei Curți de Casație și Justiție.
Cu privire la conflictul negativ de competență urmează a reține în primul rând că prin prevederile art. 2821C. proc. civ. sunt prevăzute hotărârile judecătorești date în prima instanță, care nu sunt supuse apelului, printre care sunt și cele pronunțate ca în cazul în speță, în litigii al căror obiect are o valoare de până la 1 miliard lei.
în consecință este de reținut că în speță calea de atac nu este apelul, ci recursul.
în conformitate cu prevederile art. 299 alin. (3) C. proc. civ. "în situațiile în care, potrivit dispozițiilor prezentului cod sau ale legii speciale hotărârile judecătorești sunt supuse numai recursului, judecata acestei căi de atac este de competența instanței imediat superioare celei care a pronunțat hotărârea în cauză, deci a Tribunalului Harghita.
în consecință a fost stabilită competența de soluționare a recursului în favoarea Tribunalului Harghita.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1920/2005. Civil | ICCJ. Decizia nr. 1819/2005. Civil → |
|---|
