ICCJ. Decizia nr. 1933/2005. Civil
| Comentarii |
|
Prin cererea înregistrată la data de 4 decembrie 2001 sub nr. 3800/2001 pe rolul Tribunalului Brașov contestatoarea B.A. în contradictoriu cu intimatul Ministerul Justiției a solicitat instanței ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună anularea Ordinului nr. 2552/C emis de Ministerul Justiției la data de 2 noiembrie 2001 prin care i s-a imputat suma de 36.446.150 lei, suspendarea ordinului până la soluționarea contestației, iar în subsidiar obligarea pârâtului la plata de despăgubiri în cuantum de 4.000.000 lei lunar, calculate pentru perioada septembrie - noiembrie 2001, reprezentând diferența dintre indemnizația cuvenită legal și cea primită efectiv.
în motivarea cererii contestatoarea arată că este angajată în funcția de judecător la Judecătoria Brașov și începând cu luna mai 2000 a beneficiat de concediu pentru îngrijirea copilului în vârstă de până la 2 ani prevăzut de Legea nr. 120/1997 și, implicit de indemnizația stabilită de acest act normativ.
Prin O.G. nr. 83/2000 s-au stabilit alte criterii de calcul al cuantumului indemnizației și, în consecință, arată contestatoarea indemnizația pe care a primit-o a fost mai mare, diferența de 36.446.150 lei imputată prin ordinul a cărui anulare se cere considerându-se că a fost încasată necuvenit.
Contestatoarea susține că ordinul emis de intimat încalcă prevederile Legii nr. 120/1997 și O.G. nr. 83/2000.
Intimatul a formulat întâmpinare solicitând respingerea contestației întrucât pentru calcularea indemnizației pentru îngrijirea copilului până la împlinirea vârstei de 2 ani se ia în considerare salariul de bază din luna în care s-a acordat concediul.
Prin încheierea nr. 589 din 13 februarie 2002 Curtea Supremă de Justiție, secția civilă, a dispus strămutarea cauzei la Tribunalul Mureș.
Tribunalul Mureș, prin sentința civilă nr. 308 din 11 iunie 2002, a admis în parte contestația, a anulat în parte Ordinul nr. 2552/C numai în ceea ce privește dispozițiile referitoare la contestatoare, a dispus repunerea în drepturile anterioare privind plata integrală a indemnizației în cuantum de 85% din indemnizația de încadrare lunară prevăzută de O.G. nr. 83/2000 și a obligat intimatul la plata de despăgubiri de 4.000.000 lei lunar calculate pentru perioada septembrie - noiembrie 2001.
Pentru a se pronunța astfel tribunalul a reținut, în esență, că legiuitorul nu a limitat cuantumul indemnizației față de salariul de bază și celelalte venituri salariale, de la data depunerii cererii pentru acordarea concediului privind îngrijirea copilului, deci indemnizația trebuie recalculată în cazul majorării salariului.
împotriva sentinței a declarat recurs intimatul Ministerul Justiției, care a fost respins ca nefondat de Curtea de Apel Târgu-Mureș prin decizia civilă nr. 675 din 5 septembrie 2002.
în conformitate cu prevederile art. 27 lit. f) din Legea nr. 92/1992 și ale art. 330 pct. 2 C. proc. civ. Procurorul General al Parchetului de pe lângă înalta Curte de Casație și Justiție a declarat recurs în anulare împotriva hotărârilor pronunțate în cauză, considerându-se nelegale.
Se susține, în esență, că posibilitatea recalculării cuantumului indemnizației se aplică numai când este vorba de o indexare a salariului de bază, prin hotărâre de guvern, nu și când creșterea salariului este consecința modificării sistemului de salarizare, așa cum este cazul creșterilor salariale, în urma aplicării O.G. nr. 83/2000 pentru modificarea și completarea Legii nr. 50/1996.
Pe de altă parte, se susține că în perioada acestui concediu efectele raportului de muncă sunt suspendate, iar dreptul salariatului, de a încasa indemnizația concediului pentru îngrijirea copilului până la vârsta de 2 ani, decurge din raportul juridic de asigurare, născut în temeiul legii.
Se concluzionează că atât prima cât și indemnizația de asigurare sunt stabilite în funcție de salariul de bază și celelalte venituri pe care salariatul le realizează până la producerea riscului asigurat, iar asiguratul este obligat să plătească, în principiu, indemnizația primelor deja achitate.
în cadrul asigurărilor sociale de stat, prin lege se poate prevedea posibilitatea recalculării indemnizației, însă această ipoteză, în materia concediului pentru îngrijirea copilului în vârstă de până la 2 ani, nu s-a prevăzut.
Recursul în anulare este nefondat.
Pe durata concediului pentru îngrijirea copilului în vârstă de până la 2 ani contractul de muncă se suspendă, însă calitatea de salariat, respectiv cea de magistrat, pentru contestatoare, cu toate drepturile specifice, nu se pierde.
Scopul și obiectul indemnizației privește îngrijirea copilului și are ca finalitate interesul mamei și ocrotirea interesului superior al copilului în vârstă de până la 2 ani, astfel că nu i se poate aplica normei incidente o interpretare restrictivă, contrară scopului reglementării.
în timp ce personalul în exercițiul funcției, în mod efectiv, beneficiază de majorarea salariului sau a indemnizației lunare, nici o normă specială nu interzice aplicarea dispoziției legale de majorare și personalului aflat în funcție, dar care se află temporar, în concediul special pentru care are dreptul la o indemnizație calculată la salariul de bază, ceea ce ar fi și contrar principiului echității.
Ca atare, indemnizația pentru creșterea copilului se stabilește periodic, în raport cu salariul de bază și sporurile prevăzute de lege existente la data fiecărei plăți.
La data nașterii dreptului contestației de a beneficia de această indemnizație, 1 mai 2000, erau în vigoare dispozițiile Legii nr. 50/1996 conform căreia magistrații beneficiau de un salariu de bază. Ulterior, a apărut O.G. nr. 83/2000 care a stabilit că magistrații au dreptul pentru activitatea desfășurată de o indemnizație de încadrare lunară stabilită pe funcții și în raport de vechimea în magistratură.
Instanțele au apreciat corect că, în speță, noțiunea "salariu de bază" prevăzută de Legea nr. 120/1997 este echivalentă, din momentul intrării în vigoare a O.G. nr. 83/2000 (1 noiembrie 2000) cu noțiunea de "indemnizație de încadrare lunară a magistraților", ca bază de calcul a indemnizației pentru îngrijirea copilului.
în consecință, recursul în anulare a fost respins ca nefondat.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1937/2005. Civil | ICCJ. Decizia nr. 1935/2005. Civil → |
|---|
