ICCJ. Decizia nr. 1937/2005. Civil
| Comentarii |
|
Prin acțiunea formulată reclamanții U.O., U.E. și U.D. au chemat în judecată D.S. Argeș, solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța să fie obligată pârâta să-i restituie în natură imobilul situat în comuna Cepari, județul Argeș.
în cauză a formulat cerere de intervenție în interes propriu, P.M., care a solicitat respingerea acțiunii, arătând că ea este unică moștenitoare a defunctului P.G., fostul proprietar, calitate în care i-au și fost restituite bunurile solicitate prin acțiune.
Această cerere a fost disjunsă și soluționată prin sentința civilă nr. 61 din 17 februarie 2003 în sensul anulării ca lipsită de obiect, întrucât, pe cale de intervenție principală, terțul nu poate cere respingerea acțiunii, ci trebuie să formuleze pretenții proprii.
Prin sentința civilă nr. 107 din 17 martie 2003, Tribunalul Argeș a respins acțiunea formulată de reclamanți împotriva pârâtei D.S. Argeș reținându-se, esențial, că reclamanții nu au dovedit calitatea de moștenitori ai lui P.G.
Curtea de Apel Pitești, prin decizia civilă nr. 107 din 30 iunie 2003, a respins ca nefondate apelurile declarate de reclamanții U.O., U.E. și U.D. împotriva sentinței civile nr. 107 din 17 martie 2003 pronunțată de Tribunalul Argeș și de intervenienta P.M. împotriva sentinței civile nr. 61 din 16 februarie 2003 a aceleiași instanțe, cele două dosare fiind conexate în apel.
S-a respins totodată cererea de intervenție formulată de D.M. în interesul apelanților-reclamanți.
Pentru a hotărî astfel, instanța de apel a reținut următoarele:
La data de 27 august 1980, a decedat P.G.A., lăsând ca moștenitor legal pe soția sa supraviețuitoare, intervenienta P.M.
Prin testamentul olograf din 24 aprilie 1940, P.G.A., a instituit mai mulți legatari cu titlu particular, iar pentru restul averii l-a instituit legatar cu titlu universal, pe A.I., care a decedat la 17 iulie 1985.
La deschiderea succesiunilor, imobilul nu se mai afla în patrimoniul testatorului și, nu s-a dovedit că A.I. ar fi acceptat în termen succesiunea.
A.I. a lăsat moștenitoare pe sora sa, U.V., decedată la 13 aprilie 1994, care are ca moștenitori pe reclamanți.
U.V. a cules de la fratele său, A.I. (și a transmis la rându-i reclamanților) numai ceea ce exista în patrimoniul lui A.I. la decesul acestuia, patrimoniu care nu cuprinde și dreptul succesoral al legatului instituit de P.G.A.
Prin moartea legatarului A.I. dreptul de a cere restituirea imobilului, în temeiul Legii nr. 10/2001, aparține doar soției supraviețuitoare P.M., singura care, la data apariției Legii nr. 10/2001, avea calitatea de succesor al dreptului P.G.A.
Referitor la apelul declarat de intervenienta P.M. împotriva sentinței civile nr. 61 din 17 februarie 2003 a Tribunalului Argeș, s-a opinat că, în adevăr, este inadmisibilă cererea de intervenție în interes propriu, al cărei obiect este limitat la respingerea acțiunii introdusă de alte părți, după cum, sub un alt aspect, măsura disjungerii cererii, a fost legală.
împotriva acestei decizii au declarat recurs reclamanții U.O., U.E. și U.D., precum și intervenienta P.M.
în recursul promovat de intervenientă se susține că cererea sa trebuie admisă în sensul de a se constata că este proprietara imobilelor în litigiu și, pe cale de consecință să se dispună respingerea acțiunii reclamanților.
Reclamanții invocă în recurs că: greșit s-a reținut prin hotărârea atacată că reclamanții trebuiau să solicite anularea certificatului de moștenitor potrivit căruia P.M. este singura moștenitoare a defunctului P.G.A.
Succesiunea lui P.G. de către A.I. a fost acceptată prin preluare de bunuri, urmată de cererile de reconstituire formulată potrivit Legii nr. 18/1991 și de acțiunea de față, această dovadă fiind făcută și cu sentința civilă nr. 1039/2002 a Judecătoriei Curtea de Argeș.
Recursurile nu sunt fondate.
Referitor la recursul intervenientei P.M., instanțele au apreciat corect că, în raport de obiectul cererii, astfel formulate, aceasta nu putea fi admisă, referindu-se numai la respingerea acțiunii principale.
în legătură cu recursul reclamanților.
Astfel cum s-a reținut prin hotărârile atacate, reclamanții își susțin dreptul procesual la prezenta acțiune, în calitate de moștenitori ai defunctei U.V., care, ca soră a defunctului A.I. are la rândul ei o asemenea calitate, după acesta din urmă.
Mai departe, se pretinde că A.I., ca legatar cu titlu universal, este succesorul în drepturi al defunctului P.G.A., fostul proprietar.
Dar, esențial, instanțele au stabilit în mod corect că numai intervenienta și-a dovedit calitatea de unică moștenitoare a fostului proprietar, ca soție supraviețuitoare a acestuia, conform certificatului de moștenitor nr. 453/1996, act care face dovadă deplină în acest sens, până la anularea sa prin hotărâre judecătorească.
Pe de altă parte, calitatea de moștenitor a lui A.I., după P.G.A., este pretinsă în temeiul testamentului olograf din 24 aprilie 1940, prin care, printre alții, acesta a fost instituit drept legatar cu titlu universal.
Or, acest testament, în adevăr, pentru a-și produce efectele, nu a fost valorificat de legatar, în sensul art. 892 C. civ. sau, eventual, în justiție, în cadrul unei proceduri succesorale, situație în care, instanța de apel, ca și cea de fond, au stabilit legal, că, U.V., nu putea culege ca moștenitor a lui A.I., un drept succesoral, cu privire la imobilul obiect al litigiului, care nu se afla în patrimoniul defunctului A.I.
Nici sentința civilă nr. 1039/2002 a Judecătoriei Curtea de Argeș, nu putea fi reținută de instanțe, ca autoritate de lucru judecat, nefiind întrunite cerințele prevăzute de art. 1201 C. civ. Astfel, deși în considerentele hotărârii judecătorești se face vorbire de calitatea de moștenitori a părților, după defunctul P.G., obiectul și cauza litigiului, au fost cu totul altele, plângere împotriva hotărârii Comisiei județene de fond funciar, potrivit Legii nr. 18/1991, respectiv restituire imobil în temeiul Legii nr. 10/2001, temeiurile juridice fiind, evident, cu totul altele.
Așadar, în raport de prevederile art. 3 și art. 4 din Legea nr. 10/2001, prin hotărârile atacate, s-a reținut în mod corect că dreptul procesual în această acțiune, nu poate aparține, ca persoană îndreptățită, în calitate de moștenitoare a fostului proprietar, defunctul P.G.A., decât soției supraviețuitoare P.M., căreia, de altfel, în această calitate i s-a și restituit imobilul prin sentința civilă nr. 201 din 4 noiembrie 2002 a Tribunalului Argeș.
Față de cele arătate, în temeiul art. 312 C. proc. civ. ambele recursuri au fost respinse.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1938/2005. Civil | ICCJ. Decizia nr. 1933/2005. Civil → |
|---|
