ICCJ. Decizia nr. 1960/2005. Civil
| Comentarii |
|
Prin acțiunea înregistrată la data de 28 mai 2003 pe rolul Judecătoriei Năsăud, reclamanta I.E. a chemat în judecată pârâta SC C.N. SA Cluj, solicitând să se dispună obligarea acesteia de a încheia contract de vânzare-cumpărare, potrivit prevederilor Legii nr. 85/1992 modificată iar în caz de refuz să se stabilească daune cominatorii de 300.000 lei pentru fiecare zi de întârziere.
în motivarea acțiunii reclamanta a arătat că este titulara contractului de închiriere asupra garsonierei și a făcut repetate demersuri pentru a o cumpăra în condițiile art. 7 din Legea nr. 85/1992 republicată însă pârâta s-a opus în mod nejustificat.
Prin întâmpinare pârâta a solicitat respingerea acțiunii, susținând pe de o parte că reclamanta nu are calitate procesuală activă, contractul de închiriere fiind încheiat pe un termen care a expirat, iar pe de altă parte că aceasta nu era chiriaș la data intrării în vigoare a Legii nr. 18/1992 republicată.
Judecătoria Năsăud, prin sentința civilă nr. 1894 din 14 octombrie 2003, a respins ca neîntemeiată excepția lipsei calității procesuale active formulată de pârâtă iar pe fond a admis acțiunea, obligând pârâta să încheie contract de vânzare cumpărare cu privire la garsonieră și stabilind daune cominatorii de 100.000 lei/zi întârziere.
Instanța a reținut în primul rând că la momentul formulării acțiunii reclamanta avea calitatea de chiriaș, contractul de închiriere nefiind reziliat iar pe fond că sunt în mod cumulativ întrunite condițiile prevăzute de art. 1 și art. 7 din Legea nr. 85/1992 republicată. Cum refuzul pârâtei de a încheia contractul de vânzare-cumpărare este nejustificat, s-a făcut aplicarea prevederilor art. 1075 C. civ., stabilindu-se, pentru aducerea la îndeplinire a obligației de a face, daune cominatorii pe zi de întârziere.
Apelul declarat de pârâtă împotriva acestei sentințe, prin care s-au reluat susținerile din întâmpinare, a fost admis prin decizia civilă nr. 145 din 13 ianuarie 2004 a Curții de Apel Cluj numai în ceea ce prevede daunele cominatorii, care au fost înlăturate. S-a arătat în motivarea deciziei că instanța de fond a încălcat prevederile art. 5803C. proc. civ. cu privire la amenzile civile care pot fi incidente în cauză.
Celelalte dispoziții ale sentinței au fost menținute, reținându-se că reclamanta are calitatea de chiriaș iar dispozițiile art. 7 din Legea nr. 85/1992 republicată sunt pe deplin aplicabile.
împotriva acestei decizii a declarat recurs pârâta, invocând prevederile art. 304 pct. 10 C. proc. civ. și susținând în esență că înainte de declanșarea litigiului a modificat-o pe reclamantă, solicitându-i să-și exprime opțiunea de a cumpăra garsoniera în anumite condiții însă răspunsul a fost dat abia la 7 iulie 2003, după expirarea termenului de 15 zile acordat.
Recursul nu este fondat.
Critica formulată de recurentă nu face decât să confirme legalitatea soluției în condițiile în care chiar aceasta îi recunoaște (de altfel în acord cu probatoriile administrate) reclamantei calitatea de chiriaș, având drept de preemțiune la cumpărarea garsonierei. Eventuala întârziere a reclamantei în răspunsul la notificare, dublată însă de formularea prezentei acțiuni în justiție la 28 mai 2003 nu are nici o consecință cu privire la dreptul ei de a cumpăra bunul, în contextul în care toate condițiile prevăzute de art. 1 și art. 7 din Legea nr. 85/1992 republicată erau în mod cumulativ întrunite.
Așa fiind, recursul a fost respins ca nefondat conform prevederilor art. 312 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1949/2005. Civil | ICCJ. Decizia nr. 1986/2005. Civil → |
|---|
