ICCJ. Decizia nr. 1986/2005. Civil
| Comentarii |
|
Procurorul General al Parchetului de pe lângă înalta Curte de Casație și Justiție a declarat, în temeiul art. 330 pct. 2 C. proc. civ. recurs în anularea sentinței civile nr. 2165 din 22 mai 2001 a Judecătoriei Reșița, decizia civilă nr. 258 din 30 aprilie 2002 a Tribunalului Caraș-Severin și a deciziei civile nr. 2499 din 15 octombrie 2002 a Curții de Apel Timișoara și a susținut că hotărârile judecătorești au fost pronunțate cu încălcarea esențială a legii, ceea ce a determinat o soluționare greșită a cauzei pe fond precum și că, totodată, acestea sunt vădit netemeinice.
în motivarea recursului în anulare s-a arătat că greșit au admis acțiunea prin care SC U.C.M. Reșița SA a solicitat să se constate că este proprietara imobilului în litigiu deși partea putea să formuleze acțiune în realizarea dreptului iar dispozițiile art. 111 alin. (1) C. proc. civ. nu erau aplicabile.
Recursul în anulare este fondat.
SC U.C.M. Reșița SA a solicitat să se constate, în contradictoriu cu SC C.S.R. SA dreptul său de proprietate asupra construcției situate în Reșița, (C.C.) și a terenului aferent în suprafață de 9360 mp.
în motivarea cererii reclamanta a arătat că imobilul în litigiu face parte din patrimoniul său, în calitate de succesoare a SC S.R.S.M. SA.
Prin întâmpinare, SC C.S.R. SA a arătat că imobilul nu a fost cuprins în patrimoniul său ci s-a aflat în administrarea operativă directă a reclamantei.
în cauză, C.C.S. Reșița, SC C. SA, C.N.S. C.A., C.N.S.R.L. F. Caraș-Severin, B.N.S. și A.S.S. Caraș-Severin au formulat cereri de intervenție în interes propriu prin care organizațiile sindicale au arătat că imobilele sunt proprietatea lor.
Prin sentința civilă nr. 2165 din 22 mai 2001 a Judecătoriei Reșița, definitivă prin decizia civilă nr. 258 din 31 aprilie 2002 a Tribunalului Caraș-Severin și irevocabilă prin decizia civilă nr. 2499 din 15 octombrie 2003 a Curții de Apel Timișoara, a fost admisă acțiunea, s-a constatat că SC U.C.M. Reșița SA este proprietara imobilului C.C. cu terenul aferent. Cererile de intervenție au fost respinse.
S-a reținut că terenul în litigiu a fost înscris în cartea funciară ca fiind proprietatea SC S.R.S.M. SA care s-a reorganizat în anul 1954 și Combinatul Metalurgic Reșița și I.C.M.M. Reșița. în perioada 1955 - 1959 C.M. Reșița a edificat din surse proprii construcției cunoscută ulterior sub numele de C.C.S. iar în anul 1962 s-a reorganizat, succesoarele sale fiind reclamanta și pârâtul. Imobilul în litigiu a fost preluat de reclamantă.
Instanțele au făcut în cauză o greșită aplicare a dispozițiilor art. 111 alin. (1) C. proc. civ. potrivit cărora partea care are interes poate să facă cerere pentru constatarea existenței sau neexistenței unui drept.
Au fost nesocotite prevederile alin. (2) ale art. 111 C. proc. civ. conform cărora cererea nu poate fi primită dacă partea poate cere realizarea dreptului.
Acțiunea în constatare are un caracter subsidiar iar această cale nu este deschisă părții care poate cere realizarea dreptului.
în speță, imobilul în litigiu se află în posesia intervenienților caz în care reclamanta era datoare să solicite realizarea dreptului pe calea acțiunii în revendicare.
Față de considerentele menționate, recursul în anulare a fost admis, a fost casată decizia curții de apel, a fost admis recursul, a fost casată decizia tribunalului și sentința judecătoriei și, a fost respinsă acțiunea.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1960/2005. Civil | ICCJ. Decizia nr. 2000/2005. Civil → |
|---|
