ICCJ. Decizia nr. 2040/2005. Civil
| Comentarii |
|
Prin sentința civilă nr. 1342 din 4 februarie 2004, Judecătoria Iași a admis în parte acțiunea formulată de petentul D.G., în contradictoriu cu intimatele Comisia Județeană Iași de fond funciar și Comisia locală Aroneanu și a dispus anularea hotărârii nr. 278 din 14 mai 2003, emisă de Comisia Județeană Iași pentru aplicarea Legii nr. 18/1991 și obligarea acesteia de a valida propunerea Comisiei locale de fond funciar Aroneanu privind atribuirea suprafeței de 2,1985 ha teren, în beneficiul petentului, și de a emite titlul de proprietate.
Totodată, s-a respins cererea vizând validarea suprafeței de 3,7015 ha teren.
Investit cu soluționarea recursului declarat de D.G. împotriva acestei hotărâri, Tribunalul Iași, prin decizia civilă nr. 492 din 27 septembrie 2004, și-a declinat competența în favoarea Curții de Apel Iași.
Au fost avute în vedere dispozițiile art. III din Legea nr. 195/2004, potrivit cărora, în materia fondului funciar, hotărârile sunt supuse recursului, la curtea de apel.
La rândul său, Curtea de Apel Iași, secția civilă, s-a declarat necompetentă material să soluționeze cauza de față, prin decizia nr. 845 din 2 decembrie 2004, declinându-și competența în favoarea Tribunalului Iași, astfel că, ivindu-se conflictul negativ de competență, cauza a fost înaintată, în conformitate cu dispozițiile art. 22 alin. (3) C. proc. civ., înaltei Curți de Casație și Justiție, în vederea stabilirii instanței competente.
Se constată că această a doua hotărâre de declinare a competenței este cea legală.
Potrivit dispozițiilor art. 725 alin. (4) C. proc. civ, astfel cum au fost modificate prin O.U.G. nr. 138/2000, hotărârile pronunțate înainte de intrarea în vigoare a legii noi, rămân supuse căilor de atac și termenelor prevăzute de legea sub care au fost pronunțate.
Ulterior emiterii acestei ordonanțe, alte acte normative au modificat, în mod succesiv anumite reguli de procedură și au restructurat competența instanțelor judecătorești.
Astfel, hotărârile în materia fondului funciar, care nu beneficiau, în vechea reglementare, de calea de atac a apelului sunt supuse, potrivit art. III alin. (1) din Legea nr. 195 din 25 mai 2004, apelului la tribunal și recursului la curtea de apel.
în speță, hotărârea instanței de fond, a fost dată însă înaintea intrării în vigoare a acestui act normativ astfel că, în acord cu dispozițiile art. 725 alin. (4) C. proc. civ., text reluat în art. I pct. 11 alin. (2) din lege, nu poate fi atacată decât cu recurs, potrivit reglementărilor în vigoare la data pronunțării sale.
în ceea ce privește instanța competentă să soluționeze această cale extraordinară de atac, potrivit art. II alin. (1) din Legea nr. 195/2004 "pentru aprobarea O.U.G. nr. 58/2003, privind modificarea și completarea codului de procedură civilă" recursurile împotriva hotărârilor date fără drept de apel, potrivit legii în vigoare la data pronunțării lor, sunt de competența instanței imediat superioare celei care a pronunțat hotărârea în primă instanță.
Or, în cauză instanța imediat superioară celei care a pronunțat hotărârea în fond, este Tribunalul Iași, în favoarea căruia a fost stabilită competența de soluționare a cauzei de față.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2028/2005. Civil | ICCJ. Decizia nr. 2026/2005. Civil → |
|---|
