ICCJ. Decizia nr. 2028/2005. Civil
| Comentarii |
|
Prin cererea înregistrată sub nr. 1824 din 14 martie 2003 contestatoarea P.A. a solicitat, în contradictoriu cu intimații Consiliul local al Municipiului Hunedoara, Ministerul Finanțelor Publice prin D.G.F.P. Hunedoara, SC P. SA Hunedoara, SC M.C. SA, RAIAL Hunedoara și P.Z.R., în temeiul art. 318 C. proc. civ., anularea deciziei civile nr. 4094 din 19 noiembrie 2002 a Curții Supreme de Justiție, secția civilă.
în motivarea cererii se arată că hotărârea pronunțată este rezultatul unei "erori materiale".
S-a precizat că greșit instanța de recurs a considerat acțiunea în revendicare pentru cota de 7/8 din imobilul situat în Hunedoara, întrucât în cauză a formulat cerere de intervenție P.Z.R. căreia, prin hotărâre judecătorească definitivă, pronunțată în altă cauză, i-a fost restituită cota de 1/8 din bun.
Contestația în anulare este nefondată.
Curtea Supremă de Justiție, secția civilă, prin decizia civilă nr. 4094 din 19 noiembrie 2002 a admis recursurile declarate de SC P. SA Hunedoara și SC M.C. SA împotriva deciziei civile nr. 186 din 22 octombrie 2001 a Curții de Apel Alba Iulia pe care a casat-o; a admis apelurile împotriva sentinței civile nr. 97 din 25 aprilie 2004 a Tribunalului Hunedoara, secția civilă, pe care a schimbat-o în tot în sensul că a respins acțiunea formulată de reclamanta P.A. și cererea de intervenție a intervenientei P.Z.R.. A respins recursul declarat de D.G.F.P. Hunedoara, în nume propriu și pentru Ministerul Finanțelor Publice, a fost menținut restul dispozițiilor deciziei curții de apel.
S-a reținut că prin cererea de chemare în judecată reclamanta P.A. a solicitat să se constate nevalabilitatea titlului Statului Român asupra imobilul înscris în C.F. 1367 Hunedoara nr. top.373/4, situat în Hunedoara, să se dispună restituirea imobilului, să fie obligați pârâții să-l lase în deplină proprietate și posesie, să fie radiat dreptul Statului, să se restabilească situația anterioară de carte funciară. S-a arătat că imobilul nu a constituit proprietatea exclusivă a autorilor reclamantei care au avut doar o cotă de 7/8 din bun.
S-a considerat că acțiunea în revendicare a reclamantei este inadmisibilă întrucât încalcă principiul unanimității ce reglementează raporturile juridice de coproprietate.
Potrivit art. 318 alin. (1) C. proc. civ. hotărârea unei instanțe de recurs poate fi atacată cu contestație în anulare când dezlegarea dată este rezultatul unor greșeli materiale.
Prin "greșeală materială" în sensul textului de mai sus trebuie înțeleasă orice eroare materială evidentă pe care o săvârșește instanța de recurs prin confundarea unor date materiale ale dosarului și care este determinantă pentru soluția pronunțată.
în speță, contestatoarea P.A. nu a invocat confundarea unor date materiale ale dosarului ci a criticat modul în care curtea a aplicat în speță principiul unanimității ce guvernează în materia coproprietății, ceea ce ține de fondul pricinii.
Față de considerentele menționate, contestația în anulare a fost respinsă ca nefondată.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2046/2005. Civil | ICCJ. Decizia nr. 2040/2005. Civil → |
|---|
