ICCJ. Decizia nr. 2027/2005. Civil
| Comentarii |
|
Prin Ordonanța nr. 2 din 20 septembrie 2004, Curtea de Apel Brașov a admis excepția lipsei competenței teritoriale a Comisiei de cercetare de pe lângă Curtea de Apel Brașov și a declinat competența în favoarea Comisiei de cercetare de pe lângă Curtea de Apel Târgu-Mureș.
împotriva acestei hotărâri a declarat recurs G.Ș. prin care a solicitat admiterea recursului și schimbarea în tot a soluției în sensul restituirii cererii către cel care a făcut-o cu recomandarea de a sesiza Comisia de cercetare competentă.
în motivare, în esență, recurentul a arătat că, potrivit art. 9 alin. (4) din Legea nr. 115/1996, competența aparține Comisiei de cercetare de pe lângă Curtea de Apel în raza căreia domiciliază persoana a cărei avere este supusă controlului și atunci, Comisia de cercetare de pe lângă Curtea de Apel Brașov, care a instrumentat cazul nu a putut lucra valabil pentru că sesizarea și investirea ei a fost greșită.
Recursul este nefondat.
Conform art. 9 alin. (4) din Legea nr. 115 din 16 octombrie 1996 privind declararea și controlul averii demnitarilor, magistraților, funcționarilor publici și a unor persoane cu funcții de conducere, cerințe de cercetare se adresează Comisiei de cercetare de pe lângă Curtea de Apel în raza căreia domiciliază persoana a cărei avere este supusă controlului.
Cum cel cercetat locuiește în municipiul Miercurea-Ciuc, competența de cercetare revine Comisiei de cercetare de pe lângă Curtea de Apel Târgu-Mureș.
Normele de competență reglementate prin dispozițiile art. 9 alin. (4) din Legea nr. 115/1996, sunt norme speciale, sunt de strictă interpretare și se aplică în domeniul cercetării averilor demnitarilor, magistraților, funcționarilor publici și a unor persoane cu funcții de conducere.
Această normă are caracter imperativ, fiind o normă de competență teritorială exclusivă, așa încât părțile nu o pot înlătura.
Așa fiind, hotărârea Curții de Apel Brașov, Comisia de cercetare a averilor constituită în baza Legii nr. 115/1996 este legală și temeinică și în baza art. 312 alin. (1) C. proc. civ. recursul declarat a fost respins ca nefondat.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2022/2005. Civil | ICCJ. Decizia nr. 2014/2005. Civil → |
|---|
