ICCJ. Decizia nr. 204/2005. Civil
| Comentarii |
|
Prin cererea înregistrată la Judecătoria Rădăuți sub nr. 4309/2003 B.E. a solicitat în contradictoriu cu pârâtul R.S., că instanța nu constată cuantumul prestației periodice la care s-a obligat pârâtul prin declarația notarială din 1993, în raport de rata inflației.
în motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că în 1993, în urma unui accident de circulație soldat cu moartea soțului său, pârâtul s-a obligat potrivit declarației notariale, la plata cheltuielilor de înmormântare precum și la o prestație periodică de 5.000 lei lunar, indexabilă în funcție de rata inflației. Cum rata inflației este fluctuantă, reclamanta a solicitat stabilirea cuantumului real al prestației.
Prin sentința civilă nr. 3068 din 4 noiembrie 2003 Judecătoria Rădăuți a admis acțiunea pentru majorarea despăgubirilor periodice formulată de B.E. obligându-l pe pârâtul R.S. la plata unei prestații periodice în sumă de 510.500 lei - corespunzător declarației autentificată la nr. 1707 din 3 martie 1993 indexată cu rata inflației.
Pentru a pronunța această soluție instanța a reținut că prin declarația autentificată nr. 1707/1993 pârâtul s-a obligat să achite reclamantei o prestație lunară de 5.000 lei, sumă ce se va indexa în funcție de rata inflației, în urma accidentului rutier produs la 22 februarie 1993, soldat cu decesul soțului reclamantei.
în raport de rata inflației, stabilită potrivit indicilor comunicați de Direcția de Statistică, aplicate despăgubirilor periodice la care pârâtul s-a delegat prin declarația nr. 1707 din 3 martie 1993, instanța a concluzionat că aceste despăgubiri se ridică la suma de 510.500 lei.
Prin decizia civilă nr. 465 din 2 martie 2004, Curtea de Apel Suceava a respins ca nefondat apelul declarat de pârâtul R.S. prin care a reținut că despăgubirile periodice la care a fost obligat sunt mult prea mari în raport de veniturile sale lunare care se ridică la suma de 1.200.00 lei lunar și greutățile sale materiale, cauzate de boală și necesitatea întreținerii în facultate a fiicei sale studentă în anul II.
Pentru a pronunța această soluție, instanța de apel a concluzionat că suma de 510.500 lei pe care pârâtul apelant trebuie să o achite reclamantei, decurge din răspunderea delictuală a acestuia, și operează în temeiul art. 998 C. civ. și nu din obligația de întreținerea prevăzută de codul familiei pentru a se avea în vedere cerințele prevăzute de art. 94 C. fam. în stabilirea contribuției.
în recursul declarat, pârâtul R.S. arată că instanța și-a depășit atribuțiile puterii judecătorești și a interpretat greșit actul dedus judecății, deoarece singura modalitate prin care putea fi reactualizată prestația periodică la care s-a obligat prin declarația notarială datată 3 martie 1993, era în cadrul executării silite prin intermediul executorului judecătoresc.
Mai mult, arată recurentul, separat de convenția notarială, prin sentința penală nr. 425 din 5 mai 1994 a fost obligat la plata sumei de 10.000 lei lunar, sumă ce a fost majorată la suma de 50.000 lei lunar.
Recursul este nefondat.
Recurentul fiind autorul unui accident de circulație soldat cu decesul soțului reclamantei, prin declarația autentificată din 3 martie 1993 s-a obligat să suporte cheltuielile de înmormântare și să plătească reclamantei, o prestație periodică de 5.000 lei lunar, care va fi indexată în funcție de rata inflației.
Prin acțiune reclamanta a solicitat instanței să stabilească cuantumul real al acestor despăgubiri periodice, în funcție de rata inflației.
La stabilirea sumei de 510.500 lei instanța a procedat doar la aplicarea indicilor de inflație comunicați de Direcția de Statistică la prestația periodică de 5.000 lei la care pârâtul s-a obligat prin declarația notarială din 3 martie.
Instanțele s-au pronunțat în limitele investirii lor cu respectarea criteriilor de majorare a despăgubirilor periodice stabilite prin convenția părților. Nu se poate susține că instanțele și-au depășit atribuțiile puterii judecătorești, căci în virtutea dreptului constituțional al liberului acces la justiție, reclamanta nu poate fi frustrată de dreptul de a se adresa instanței pentru ca aceasta să-i stabilească cuantumul indexat al prestațiilor periodice cu indicele de inflație, chiar în condițiile în care aceeași posibilitate o are și executorul judecătoresc în cadrul procedurii executorii silite.
Recurentul nu a fost câtuși de puțin prejudiciat prin calea judiciară la care reclamanta a optat, deoarece și executorul judecătoresc ar fi uzat pentru actualizarea prestației periodice cu indicele de inflație tot de datele comunicate în acest sens de Direcția de Statistică.
Celelalte aspecte legate de despăgubirile la care recurentul a fost obligat în procesul penal prin sentința nr. 425 din 5 mai 1994 a Judecătoriei Rădăuți, depășesc cadrul procesual al acțiunii cu care instanța a fost investită de reclamantă, astfel că ele nu pot fi luate în discuție în această cauză.
Față de cele mai sus arătate, recursul de față a fost respins în temeiul art. 312 C. proc. civ.
| ← ICCJ. Decizia nr. 205/2005. Civil | ICCJ. Decizia nr. 152/2005. Civil → |
|---|
