ICCJ. Decizia nr. 2294/2005. Civil
| Comentarii |
|
La 27 martie 2003 reclamantul S.D. a chemat în judecată pe pârâții Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice, Primăria Municipiului Focșani, Prefectura județului Vrancea și D.G.F.P. Vrancea solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța, să se dispună:
- restituirea în natură a imobilului situat în Focșani, compus din teren în suprafață de 431,22 mp și casa de locuit pe 3 nivele (demisol, parter, etaj) edificată pe acest teren;
- obligarea la restituirea prin echivalent a suprafeței de teren ce nu poate fi restituită în natură și, în temeiul art. 19 din Legea nr. 10/2001 coroborat cu art. III din O.U.G. nr. 184/2002 compensarea acestei sume cu despăgubirea încasată în baza Legii nr. 112/1995, actualizată.
în motivarea acțiunii reclamantul a arătat în esență, că imobilul compus din casă și teren în suprafață de 1502,36 mp a fost proprietatea autorilor săi defuncții S.I. și S.A., iar prin sentința civilă nr. 2158 din 16 mai 2002 a Judecătoriei Focșani, definitivă și irevocabilă, s-a anulat contractul de donație făcut de aceștia în favoarea Sfatului Orășenesc Focșani. în baza Legii nr. 112/1995 a arătat în continuare reclamantul, a primit suma de 336.618.160 lei despăgubiri pentru casă și teren în suprafață de 1329,66 mp, în prezent fiind liberă casa și suprafața de 431,22 mp, restul terenului fiind ocupat de construcțiile altor persoane.
în drept, reclamantul a invocat prevederile art. 1,art. 2,art. 10 alin. (2), art. 16 alin. (3), art. 19,art. 24 și art. 48 din Legea nr. 10/2001 și art. III din O.U.G. nr. 184/2002.
Investit cu soluționarea cauzei Tribunalul Vrancea, secția civilă, prin decizia nr. 175 pronunțată la 7 iulie 2003, a respins ca neîntemeiate excepțiile lipsei calității procesuale pasive invocate de pârâtele D.G.F.P. Vrancea și Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice, a admis acțiunea formulată de reclamantul S.D., împotriva pârâților Primăria municipiului Focșani, Prefectura județului Vrancea, Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice și D.G.F.P. Vrancea și în consecință:
- a obligat pârâta D.G.F.P. Vrancea să restituie în natură reclamantului în calitate de moștenitor al defuncților S.I. și S.A. imobilul situat în Focșani, compus din demisol, parter și etaj și 431,22 mp teren aferent;
- a stabilit valoarea despăgubirilor pentru 1071,14 mp teren în contradictoriu cu pârâtele Primăria Focșani și Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice la suma de 1.006.618.211 lei;
- a obligat reclamantul să restituie pârâtei D.G.F.P. Vrancea suma de 771.712.182 lei reprezentând despăgubirea încasată în baza Legii nr. 112/1995 reactualizată;
- a compensat obligația de plată a pârâților și obligația de restituire a reclamantului până la concurența sumei de 771.712.182 lei și a obligat pe pârâții Primăria Focșani și Ministerul Finanțelor Publice pentru Statul Român către reclamant la plata sumei de 234.306.029 lei.
A respins acțiunea față de pârâta Prefectura Vrancea pentru lipsa calității procesuale pasive.
Tribunalul a reținut că D.G.F.P. Vrancea are calitate procesuală pasivă, întrucât este unitate deținătoare, situație dovedită cu procesul-verbal încheiat de aceasta la 12 octombrie 2001 cu persoana îndreptățită (reclamantul S.D.) și raportul de expertiză, acte aflate la dosar.
A reținut de asemenea calitatea procesuală pasivă a Statului Român pentru opozabilitatea hotărârii sub aspectul acordării despăgubirilor cerute de reclamant pentru suprafața de 1074,14 mp care s-a aflat în domeniul privat al orașului urmare donației și pe care în prezent se află construcții ale persoanelor fizice.
Pe fond, s-a stabilit că autorii reclamantului au fost proprietarii imobilului, iar donația făcută de aceștia a fost constatată nulă prin hotărâre judecătorească definitivă și irevocabilă, că, suprafața de 431,22 mp precum și construcția sunt libere, iar pe suprafața de 1074,14 mp aflată în domeniul privat al orașului se află construcții ale unor persoane fizice, situație în care conform art. 9 și art. 10 raportat la art. 33 din Legea nr. 10/2001 au fost obligați la despăgubiri Statul Român și Primăria Focșani.
Apelurile formulate de Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice, de D.G.F.P. Vrancea și de Primăria Municipiului Focșani au fost admise de Curtea de Apel Galați, secția civilă, prin decizia nr. 136 A din 7 octombrie 2003, sentința civilă nr. 175 din 7 iulie 2003 a Tribunalului Vrancea a fost schimbată în tot în sensul că s-a respins acțiunea reclamantului S.D. ca fiind prematur introdusă.
Pentru a pronunța această soluție, curtea de apel a reținut, că până în momentul introducerii acțiunii unitatea deținătoare nu a emis o dispoziție ca răspuns la notificarea prin care reclamantul a solicitat restituirea în natură sau despăgubiri pentru imobilul în litigiu și nici nu s-a pronunțat o hotărâre judecătorească prin care donația din 1960 având ca obiect acest imobil să fi fost anulată, situație față de care a conchis, că în speță nu ar fi fost parcursă procedura prealabilă administrativă prevăzută de Legea nr. 10/2001.
Reclamantul a declarat recurs împotriva deciziei pe care a considerat-o netemeinică și nelegală invocând prevederile art. 304 pct. 7, 8, și 9 C. proc. civ. și susținând că, în mod greșit instanța a admis apelurile în afara motivelor scrise depuse de instituțiile implicate în aplicarea prevederilor Legii nr. 10/2001 și susținute oral, fără a ține seama în același timp de nerespectarea termenelor precum și a obligațiilor ce le revenea acestor instituții prin lege și, a substituit existența dreptului de proprietate al reclamantului (ca urmare a constatării nulității absolute a contractului de donație) cu opinii insuficient argumentate din punct de vedere al probatoriilor și prevederilor legale, ceea ce vine în contradicție cu art. 21 alin. (3) și art. 41 alin. (2) din Constituția României.
Recursul este fondat.
în primul rând este de reținut, că situația menționată că în considerentele deciziei recurate în sensul că până în momentul introducerii acțiunii de către S.D. nu s-ar fi pronunțat nici o hotărâre judecătorească prin care donația din 1960 având ca obiect imobilul în litigiu să fi fost anulată, nu corespunde realității.
înscrisurile aflate la dosarul de fond nr. 490/C/2003, fac dovada că prin sentința civilă nr. 2153 din 16 mai 2002 pronunțată de Judecătoria Focșani, rămasă definitivă prin decizia nr. 451 din 9 septembrie 2002 pronunțată de Tribunalul Vrancea și devenită irevocabilă prin decizia civilă nr. 1785 din 18 decembrie 2002 a Curții de Apel Galați, secția civilă, a fost admisă acțiunea lui S.D. și drept consecință s-a constatat nulitatea absolută a contractului de donație autentificat sub nr. 1132/242 din 1 septembrie 1960 încheiat de autorii reclamantului și Sfatul Popular al Orașului Focșani cu privire la imobilul situat în Focșani, contract care a fost desființat.
Reclamantul a completat notificarea adresată deținătorului, cu hotărârea judecătorească ce atestă că preluarea de către stat a imobilului s-a făcut fără titlu, însă acesta nu s-a conformat prevederilor art. 2 alin. (2) din Legea nr. 10/2001, respectiv pct. 2.1 lit. d) din Normele metodologice de aplicare unitară a legii aprobate prin H.G. nr. 498/2003 și nu a respectat-o.
Pe de altă parte, așa cum rezultă din actele existente la dosar reclamantul a solicitat restituirea în natură a clădirii și suprafeței aferente curții, cu notificările adresate conform art. 21 din lege D.G.F.P. Vrancea în a cărei administrare acestea se află, precum și Ministerului Finanțelor Publice ca reprezentat al statului și, în temeiul art. 36 alin. (2) din lege a notificat Prefectura Vrancea cerând despăgubiri pentru suprafața de 1071,14 mp teren, care, urmare unor măsuri de sistematizare nu mai poate fi restituită în natură.
Prin notele scrise, recurentul-reclamant a învederat că după pronunțarea sentinței civile nr. 175 din 7 iulie 2003, prefectura a transmis notificarea Primăriei Focșani care a soluționat-o integral prin decizia nr. 1170 din 19 iulie 2004.
Deținătorul D.G.F.P. Vrancea care administrează imobilul, situație atestată de procesul verbal încheiat în temeiul art. 42 alin. (2) din Legea nr. 10/2001 între delegații acestuia și reclamant ca persoană îndreptățită (dosar nr. 490/C/2003), precum și Ministerul Finanțelor Publice ca reprezentant al statului, nu au dat curs notificărilor, neîndeplinindu-și obligațiile ce le reveneau potrivit art. 23 alin. (1) din lege și respectiv Normele aprobate prin H.G. nr. 498/2003.
Neîndeplinirea obligațiilor legale de către deținătorul notificat, nu poate afecta interesul reclamantului și nu-l poate lipsi de posibilitatea de a-și apăra prin justiție drepturile legale.
Nepronunțarea de către persoana juridică notificată prin decizie motivată, constituie în fapt un refuz de restituire a bunurilor deținute fără titlu, și acest refuz intră în competența instanței de a fi cenzurat.
în raport de aceste considerente, curtea de apel a concluzionat în mod greșit că nu s-ar fi parcurs procedura administrativă și a respins acțiunea ca prematură.
Analizând apelurile formulate de D.G.F.P. Vrancea în nume propriu și pentru Ministerul Finanțelor Publice ca reprezentat al Statului și de Primăria Municipiului Focșani, se constată că acestea nu sunt întemeiate.
D.G.F.P. a criticat instanța de fond imputându-i că în mod greșit i-a respins excepția lipsei calității procesuale pasive și a obligat-o să restituie reclamantului clădirea și terenul aferent întrucât aceasta nu are personalitate juridică, clădirea aparține domeniului public, iar procesul verbal încheiat la 12 octombrie 2001 este lipsit de relevanță.
Aceste motive urmează a fi înlăturate, întrucât așa cum rezultă din actele aflate la dosar, D.G.F.P. Vrancea este unitate deținătoare a clădirii din Focșani, (fostă sediul C.F.S. Vrancea din cadrul D.G.F.P. până în anul 2001) fără a avea un titlu valabil, clădire care trebuia să fie restituită proprietarului în decembrie 2002 după desființarea contractului de donație a cărei nulitate absolută s-a constatat prin hotărâre judecătorească definitivă și irevocabilă. în calitate de deținător în temeiul art. 42 din lege și-a asumat obligația prin procesul verbal nr. 11441 din 12 octombrie 2001 de a conserva imobilul până la predarea către proprietar acest înscris având valoare juridică. Apartenența imobilului la domeniul public este contrară prevederilor art. 6 din Legea nr. 213/1998. Imobilul fiind gol din 2001 nu poate intra sub incidența reglementărilor pentru bunuri de interes public.
D.G.F.P. Vrancea care a exercitat calea de atac în nume propriu, având organe de conducere proprii nu poate susține că este lipsită de personalitate juridică.
Motivul de apel invocat de D.G.F. în numele Ministerului Finanțelor Publice privind lipsa calității procesuale pasive a Statului Român pentru capătul de cerere referitor la restituirea în echivalent a terenului ce nu poate fi restituit în natură, de asemenea urmează să fie înlăturat, chemarea în judecată a statului fiind făcută pentru opozabilitatea hotărârii sub aspectul despăgubirilor cerute.
Este de reținut că o parte din suprafața de teren preluată de stat în 1960 a fost înstrăinată, atribuindu-se unor persoane fizice care și-au construit locuințe (1071,14 mp) aceasta neputând fi restituită în natură, ci prin echivalent.
Și motivele de apel invocate de Primăria Municipiului Focșani referitoare la lipsa calității procesuale pasive a acesteia și greșita obligare la plata despăgubirilor urmează a fi înlăturate, întrucât terenul a fost în patrimoniul acesteia ca succesoare a Sfatului Orășenesc Focșani și a dispus de suprafața de 1071,14 mp ce nu poate fi restituită în natură așa încât Primăria Municipiului Focșani are calitate procesuală pasivă în raport de prevederile art. 33 din Legea nr. 10/2001.
Față de toate considerentele arătate se constată că, în mod corect tribunalul a obligat pârâta D.G.F.P. Vrancea să restituie reclamantului, în baza art. 1,art. 2,art. 9 și art. 10 din lege imobilul compus din demisol, parter, etaj și 431,22 mp teren aferent, a stabilit valoarea despăgubirilor pentru suprafața de 1071,14 mp în baza art. 9 și art. 10 raportat la art. 33 din lege, în contradictoriu cu Primăria Municipiului Focșani și Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice, a obligat pe reclamant conform art. 19 din lege să restituie D.G.F.P. Vrancea despăgubirea încasată în baza Legii nr. 112/1995 reactualizată potrivit raportului de expertiză și a procedat la compensarea obligației de plată a pârâtelor și obligația de restituire a reclamantului.
Față de cele ce preced, recursul declarat de reclamant a fost admis, decizia recurată a fost modificată în sensul că apelurile formulate de pârâți au fost respinse.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2320/2005. Civil | ICCJ. Decizia nr. 2341/2005. Civil → |
|---|
