ICCJ. Decizia nr. 2341/2005. Civil
| Comentarii |
|
Prin acțiunea înregistrată sub nr. 2339/2002, reclamanții P.M. și P.V., în contradictoriu cu pârâții Primăria Carei, H.W. și H.P., au solicitat anularea Dispoziției primarului Municipiului Carei nr. 40/2002, privind restituirea în natură a imobilului situat în Carei, județul Satu Mare.
în motivare s-a arătat că, prin Dispoziția nr. 40/2002 s-a restituit în natură imobilul alcătuit din casă și teren în suprafață de 570 mp, înscris în C.F. 8067 Carei, nr. top 7875/97, către pârâții H.W. și P.
S-a mai arătat că, din extrasul C.F. anexat, rezultă că reclamanții sunt proprietarii tabulari, cu titlu de cumpărare. Foștii proprietari, respectiv pârâții, nu au solicitat restituirea imobilului în baza Legii nr. 112/1995, astfel că Primăria Carei a dispus nelegal restituirea în natură. Pe de altă parte, reclamanții au precizat că, potrivit art. 5 din Legea nr. 10/2001 și art. 7 lit. a) din H.G. nr. 614/2001, nu sunt îndreptățiți la restituire sau la alte măsuri reparatorii personale care au primit despăgubiri, ori este cunoscut faptul că toți cei care s-au stabilit în Germania au primit despăgubiri de la Statul German.
în urma declinării competenței de soluționare a cauzei, Tribunalul Satu Mare, judecând în fond cauza, prin sentința civilă nr. 323/d din 17 octombrie 2003, a respins acțiunea.
Instanța de fond a reținut că reclamanții, în calitate de chiriași, în baza Legii nr. 112/1995, au dobândit dreptul de proprietate asupra imobilului prin contractul de vânzare-cumpărare nr. 672/96 încheiat de aceștia cu SC C. SA Satu Mare.
Acest titlu, însă, a fost desființat prin decizia civilă nr. 573/Ap/2001 a Tribunalului Satu Mare, prin care a fost schimbată în parte sentința Judecătoriei Carei nr. 1962/2000, în sensul că s-a constatat nulitatea absolută a contractului de vânzare-cumpărare sus amintit.
Prin desființarea titlului în baza căruia reclamanții dobândiseră dreptul de proprietate asupra imobilului, s-a păstrat calitatea de chiriași a acestora.
Tribunalul a reținut deci, că nu ne aflăm în prezența vreunei cauze enumerate de art. 18 din Legea nr. 10/2001, care, la litera d, stabilește că măsurile reparatorii se acordă numai în echivalent atunci când imobilul a fost înstrăinat fostului chiriaș cu respectarea dispozițiilor Legii nr. 112/1995, în speță, actul de înstrăinare fiind anulat. Pentru acest motiv, instanța de fond a stabilit că Dispoziția nr. 40/2003 a Primarului Municipiului Carei este legală și a respins cererea reclamanților.
împotriva acestei hotărâri, au declarat apel reclamanții.
Prin decizia nr. 100 din 16 februarie 2004, Curtea de Apel Oradea a respins apelul ca nefondat, menținând, astfel, soluția instanței de fond.
Această decizie a fost atacată cu recurs de reclamanți, care, în esență, au susținut că ei sunt proprietari tabulari ai imobilului, fiind cumpărători de bună credință, imobilul fiind achiziționat în calitate de chiriași, conform art. 9 din Legea nr. 112/1995; or, potrivit art. 11 din Legea nr. 10/2001 pot fi restituite în natură imobilele care nu au fost înstrăinate cu respectarea dispozițiilor legale.
Astfel, neținându-se seama de dispozițiile legale enunțate, în mod greșit instanțele au respins acțiunea reclamanților.
S-a susținut că, în mod greșit hotărârile pronunțate s-au bazat pe decizia civilă nr. 573/2001 a Tribunalului Satu Mare, prin care s-a anulat contractul lor de vânzare-cumpărare, deoarece acest proces a fost intentat de o persoană fără calitate procesuală activă, fiica pârâților.
S-a mai arătat că singurii care aveau calitatea de a solicita anularea contractului erau foștii proprietari, respectiv soții H.
Recursul este nefondat.
Soluția pronunțată de curtea de apel este corectă.
Așa după cum rezultă din probele dosarului, reclamanților le-a fost anulat contractul de vânzare-cumpărare încheiat cu SC C. SA, prin care dobândiseră proprietatea asupra imobilului în litigiu, prin decizia civilă nr. 573/Ap/2001, care, fiind definitivă și irevocabilă, a dobândit autoritate de lucru judecat, nu poate fi ignorată și nici nu se poate face o reapreciere a celor statuate prin aceasta, în cadrul prezentului proces, așa cum solicită recurenții.
Nemaifiind în vigoare contractul de vânzare-cumpărare, nu este fondată argumentarea recurentului că decizia primarului de restituire în natură foștilor proprietari este nelegală, întrucât, imobilul nefiind cumpărat de chiriași, este apt, în baza Legii nr. 10/2001, de a fi restituit în natură, despăgubirile acordându-se doar în situația în care restituirea în natură nu mai este posibilă.
De altfel, față de cele exprimate mai sus, apare evident că reclamanții nu au fost niciodată proprietari și, cum potrivit Legii nr. 10/2001, persoana îndreptățită este numai proprietarul imobilului la data preluării în mod abuziv a acestuia, reclamanții nefiind proprietari, nu pot beneficia de prevederile acestei legi, ca atare ei nu pot avea calitate procesuală activă.
Având în vedere argumentele de mai sus, recursul a fost respins ca nefondat.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2294/2005. Civil | ICCJ. Decizia nr. 2357/2005. Civil → |
|---|
