ICCJ. Decizia nr. 248/2005. Civil
| Comentarii |
|
Prin acțiunea civilă înregistrată pe rolul Judecătoriei Dej la data de 28 octombrie 2003, reclamantul T.M.G. a chemat în judecată pe pârâta T.A.I., solicitând ca aceasta să fie obligată să-i restituie următoarele bunuri: aragaz Beko BKG 5512 CRB, frigider Whirlpool Art.693 CWW, radiocasetofon CD PHILLIPS AZI 505 și TV SAMSUNG 21 CZF 32T GGS, precum și să-i plătească cheltuieli de judecată.
Ulterior, reclamantul a renunțat la restituirea aragazului, menținându-și pretențiile doar cu privire la celelalte bunuri.
Prin sentința civilă nr. 2185 din 11 noiembrie 2003, Judecătoria Dej a admis în parte acțiunea reclamantului și a obligat pârâta să-i restituie acestuia, bunurile asupra cărora și-a menținut pretențiile, fără acordarea cheltuielilor de judecată solicitate de reclamant.
Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut că pârâta a recunoscut pretențiile reclamantului prin răspunsul dat la interogatoriu, fapt pentru care a respins și cererea privind acordarea cheltuielilor de judecată formulată de reclamant.
împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamantul T.M.G., solicitând obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată, cu motivarea că în încheierea de ședință din data de 28 octombrie 2003 s-a consemnat susținerea pârâtei că se opune admiterii acțiunii, condiționând restituirea bunurilor de plată unei sume de bani.
Prin decizia civilă nr. 471 din 27 februarie 2004, Curtea de Apel Cluj a admis apelul reclamantului, a schimbat sentința nr. 2185 din 11 noiembrie 2003 și a obligat pârâta să plătească reclamantului suma de 3.171.000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
în motivare s-a reținut că pârâta se află în culpă procesuală, în ședința din 28 octombrie 2003 aceasta opunându-se admiterii acțiunii, iar schimbarea poziției acesteia la termenul de judecată de 11 noiembrie 2003 neavând relevanță asupra culpei sale procesuale.
împotriva deciziei nr. 471 din 27 februarie2004 a declarat recurs pârâta T.A.I., criticând hotărârea pentru netemeinicie și nelegalitate și solicitând menținerea hotărârii instanței de fond.
în motivarea recursului s-a arătat, în esență, că în mod greșit instanța de apel a schimbat sentința instanței de fond, neținând seama de faptul că pârâta a fost de acord cu admiterea acțiunii și restituirea bunurilor către reclamant.
Intimatul T.M.G. a formulat întâmpinare, solicitând respingerea recursului.
Recursul este fondat.
Astfel, Judecătoria Dej a fost investită cu judecarea unei acțiuni al cărei obiect are o valoare mai mică de 1 miliard lei și, potrivit art. 2821alin. (1) C. proc. civ., hotărârea judecătorească dată în primă instanță într-o astfel de cerere nu este supusă apelului.
Prin urmare, în mod greșit Curtea de Apel Cluj a fost investită cu soluționarea apelului declarat de reclamantul T.M.G., singura cale de atac împotriva sentinței civile nr. 2185 din 11 noiembrie 2003 a Judecătoriei Dej fiind recursul.
Potrivit art. II alin. (1) din Legea nr.195/2004, de aprobare a O.U.G. nr. 58/2003, recursurile împotriva hotărârilor date fără drept de apel potrivit legii în vigoare la data pronunțării lor și aflate pe rolul înaltei Curți de Casație și Justiție se trimit spre judecată instanțelor imediat superioare celor care au pronunțat hotărârea în primă instanță.
Văzând dispozițiile art. 312 alin. (3) C. proc. civ. coroborate cu dispozițiile art. 313 C. proc. civ., a fost casată decizia recurată și s-a trimis cauza pentru soluționarea recursului Tribunalului Cluj ca instanță competentă.
| ← ICCJ. Decizia nr. 286/2005. Civil | ICCJ. Decizia nr. 239/2005. Civil → |
|---|
