ICCJ. Decizia nr. 2466/2005. Civil
| Comentarii |
|
Prin acțiunea înregistrată la data de 30 septembrie 2003 la Judecătoria sector 2 București și întemeiată pe dispozițiile O.U.G. nr. 40/1999 reclamantele C.H.V. și C.C. au chemat în judecată pe pârâtul G.C., solicitând ca prin hotărârea judecătorească ce se va pronunța să se dispună evacuarea acestuia din apartamentul nr. 5 situat în București.
In motivare au arătat că prin dispoziția nr. 545 din 30 septembrie 2002 a Primarului general al municipiului București s-a dispus restituirea în natură a imobilului situat în București, în baza Legii nr. 10/2001.
Pârâtul ocupă apartamentul nr. 5 fără titlu, contractul de închiriere pe care îl avusese cu SC F. SA a expirat și nu a mai plătit chirie de la data expirării contractului de închiriere.
Mai arată reclamantele că au notificat pârâtul în vederea încheierii unui contract de închiriere în condițiile O.U.G. nr. 40/1999, dar acesta nu s-a conformat dispozițiilor legale.
Prin sentința civilă nr. 181 din 13 ianuarie 2004 Judecătoria sector 2 București a respins acțiunea.
Pentru a hotărî astfel instanța a reținut în esență că pârâtul a răspuns reclamantelor prin scrisoare recomandată arătând că este de acord cu încheierea unui nou contract de închiriere în condițiile O.U.G. nr. 40/1999. A mai reținut instanța că reclamantele deși nu au notificat pârâtul prin executorul judecătoresc, acesta pârâtul beneficiază de tacita relocațiune.
împotriva acestei sentințe reclamantele au formulat apel.
Reclamantele susțin în esență că pârâtul a răspuns notificărilor consemnând și o sumă de bani pe numele lor, dar folosind intenționat o adresă greșită. în aceste condiții reclamantele arată că pârâtul nu are titlu și nu s-a conformat dispozițiilor O.U.G. nr. 40/1999, ceea ce le îndreptățește să ceară evacuarea acestuia. De asemenea pârâtul nu și-a îndeplinit obligația principală de chiriași, aceea de plată a chiriei și nu face parte din categoria persoanelor care au nevoie de protecție socială.
Prin decizia civilă nr. 573 din 7 aprilie 2004 Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă, a admis apelul și a schimbat în tot sentința în sensul că a respins acțiunea.
Pentru a hotărî astfel instanța a invocat din oficiu excepția autorității de lucru judecat în raport de sentința civilă nr. 4243/2003 a Judecătoriei sector 2 definitivă și irevocabilă prin neapelare.
împotriva acestei decizii reclamantele a formulat recurs întemeindu-se pe dispozițiile art. 304 pct. 5, 9 și 10 C. proc. civ.
Recurentele critică hotărârea instanței de apel pentru că a încălcat două principii ale procesului civil, respectiv principiul disponibilității și principiul neagravării situației în propria cale de atac. Hotărârea mai este criticată pentru că nu a ținut seama de conduita chiriașului care nu a achitat chiria trei luni consecutiv, ceea ce, potrivit art. 24, lit. b) și art. 25 din Legea nr. 114/1996 atrage rezilierea contractului de închiriere și evacuarea. în fine, hotărârea instanței de apel este criticată pentru că nu a analizat criticile formulate în apel.
Recursul este fondat.
Instanța de apel a încălcat principiile disponibilității și al neagravării situației în propria cale de atac.
S-a depus la dosarul instanței de fond sentința civilă nr. 4243 din 25 iunie 2003 a Judecătoriei sector 2 București.
Excepția autorității de lucru judecat a fost invocată din oficiu de instanța de apel, fără să mai fie analizate motivele de apel și agravând astfel situația reclamantelor în propria cale de atac.
Soluția de respingerea acțiunii pe o excepție peremptorie este mai dezavantajoasă decât cea de respingere pe aspecte de fond.
Neanalizând criticile formulate în apel instanța de apel nu și-a mai realizat rolul devolutiv de control judiciar asupra hotărârii atacate, conform art. 294 și urm. C. proc. civ.
Așa fiind, pentru motivele prevăzute de art. 304 pct. 5, 9 și 10 C. proc. civ. și în baza art. 312 alin. (5) C. proc. civ. recursul a fost admis, hotărârea atacată casată și cauza trimisă aceleiași instanțe pentru rejudecarea apelului, ocazie cu care vor fi analizate și celelalte critici formulate în prezentul recurs.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2471/2005. Civil | ICCJ. Decizia nr. 2459/2005. Civil → |
|---|
