ICCJ. Decizia nr. 2635/2005. Civil
| Comentarii |
|
Prin acțiunea înregistrată la 10 aprilie 2003, la Judecătoria Oradea, Municipiul Oradea, Administrația Patrimoniului Imobiliar a chemat în judecată pe pârâții J.A.C., J.E.J., J.E.E. și J.A.L. solicitând ca, prin hotărârea ce va fi pronunțată, să se dispună rezilierea contractului de închiriere încheiat de reclamantă cu prima pârâtă pentru locuința din Oradea, evacuarea pârâților și obligarea acestora la plata chiriei restante pentru perioada 23 iunie 2000 - 27 februarie 2003, precum și a majorărilor legale de întârziere.
în cuprinsul acțiunii reclamanta a arătat că pârâții ocupă, în calitate de chiriași, o locuință proprietate de stat, dar nu au achitat chiria datorată.
Judecătoria Oradea, prin sentința civilă nr. 6609 din 5 decembrie 2003, a admis acțiunea, a constatat rezilierea contractului de închiriere nr. 3450 din 17 martie 2003 și a dispus evacuarea pârâților din locuință.
Prin aceeași sentință pârâții au fost obligați să plătească reclamantei suma de 3.839.136 lei reprezentând chirie restantă aferentă perioadei 25 martie 2002 - 26 august 2003, precum și suma de 28.481.431 lei reprezentând majorări de întârziere pe perioada 23 martie 2000 - 26 august 2003, plus cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, judecătoria a reținut că pârâții nu au achitat chiria datorată pentru locuința ce o ocupă în calitate de chiriași.
Curtea de Apel Oradea, secția civilă, prin decizia nr. 157A din 5 martie 2004, a admis apelul declarat de pârâți, a schimbat în totalitate sentința, în sensul că a respins acțiunea ca nefondată, cu motivarea că pârâții au achitat o parte din chiria restantă și penalități de întârziere, iar în prezent titulara, contractului de închiriere realizează venituri din muncă, astfel încât pârâții nu au manifestat rea-credință atunci când nu au achitat integral chiria datorată.
împotriva deciziei curții de apel a declarat recurs reclamanta susținând că decizia a fost dată cu aplicarea greșită a legii, deoarece și în prezent pârâții datorează chiria restantă aferentă perioadei 27 aprilie 2003 - 25 februarie 2004 și majorările legale de întârziere calculate pentru perioada 23 iunie 2000 - 25 februarie 2004.
Recursul nu este întemeiat.
Cererea de chemare în judecată a fost întemeiată pe dispozițiile art. 24 din Legea nr. 146/1996 (Legea locuinței). Potrivit acestui text de lege rezilierea contractului de închiriere înainte de termenul stabilit se face la cerere proprietarului, atunci când chiriașul nu a achitat chiria cel puțin 3 luni consecutiv.
Din actele dosarului rezultă că, la 5 septembrie 2001, între Direcția Imobiliară din cadrul Primăriei municipiului Oradea și pârâta J.A.C. a fost încheiat un contract de închiriere provizoriu (pe o perioadă de 6 luni) cu privire la locuința situată în Oradea.
La 17 martie 2003, între aceleași părți a fost încheiat un nou contract de închiriere cu privire la aceeași locuință alcătuită dintr-o cameră, bucătărie, cămară alimente, baie și pivniță plus folosința în comun a curții. Locuința este folosită de titulara contractului de închiriere, soțul acesteia și cei doi copii minori ai lor. Potrivit capitolului doi din acest ultim contract de închiriere, pentru folosirea spațiului, chiriașul datorează, lunar, chirie, iar în caz de neplată a chiriei se vor percepe majorări de întârziere în cuantum de 0,5% pentru fiecare zi de întârziere, calculată de la data scadentă.
Așa cum au recunoscut, prin întâmpinarea depusă, pârâții J.A.C., J.E.J. au rămas, în mod repetat, fără locuri stabile de muncă și în aceste împrejurări nu au putut plăti întotdeauna, la timp, chiria datorată. Cu toate acestea, prin chitanțele depuse, în copie, la dosar, pârâții, au făcut dovada că au achitat o parte însemnată din chiria restantă, astfel încât reclamanta a confirmat, prin notele de ședință, că, la 23 martie 2005, chiria restantă era de suma 823.500 lei.
Actele depuse la dosar, atestă că pârâții sunt în măsură să-și respecte obligațiile asumate prin contract de a plăti chiria datorată și majorările de întârziere, așa încât, în mod întemeiat, instanța de apel a hotărât că nu se impune sancționarea gravă a rezilierii contractului de închiriere înainte de termenul pentru care a fost încheiat.
în consecință, recursul a fost respins ca nefondat.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2550/2005. Civil | ICCJ. Decizia nr. 2572/2005. Civil → |
|---|
