ICCJ. Decizia nr. 2930/2005. Civil
| Comentarii |
|
La data de 10 mai 2002, reclamantul S.I. a chemat în judecată pe pârâții Primarul comunei Poiana Blenchii în reprezentarea primăriei, Ministerul Finanțelor Publice ca reprezentant al statului, Comisia județeană de aplicare a Legii nr. 10/2001 de pe lângă Prefectura județului Sălaj solicitând să se dispună anularea dispoziției nr. 57 din 14 decembrie 2001 emisă de Primarul comunei Poiana Blenchii; să se constate că reclamantul este îndreptățit la restituirea în natură a conacului boieresc situat în comuna Poiana Blenchii (actualul sediu al primăriei) inclusiv a anexelor acestui imobil, a grădinii aferente de circa 10 ha, imobil înscris în C.F. 359 Poiana Blenchii pct. 1/1; să se dispună acordarea de măsuri reparatorii pentru imobilele demolate precum și pentru terenurile atribuite în proprietate altor persoane fizice prin reforma agrară sau prin Legea nr. 18/1991, terenuri în suprafață de 10 ha înscrise în C.F. nr. 359 Poiana Blenchii.
Prin sentința civilă nr. 244 din 24 februarie 2003 pronunțată de Tribunalul Sălaj-Zalău a fost admisă în parte cererea precizată de reclamantul S.I. și s-a dispus anularea dispoziției nr. 57 din 14 decembrie 2001 emisă de Primarul comunei Poiana Blenchii.
S-a constatat dreptul reclamantului la măsuri reparatorii prin echivalent sub forma despăgubirilor bănești pentru imobilul înscris în C.F. 359 Poiana Blenchii nr. top.14: casă de piatră la nr. 8, pentru cele șase apartamente demolate în suprafață de 1795 mp și imobilul constând în grădina aferentă în suprafață de 14 ha și 738 mp.
Cererea reclamantului privind acordarea despăgubirilor bănești pentru terenurile de până la 20 ha înscrise în C.F. 359 Poiana Blenchii a fost respinsă ca nefondată.
Instanța de fond a reținut din probele administrate că potrivit extrasului și procesului-verbal de carte funciară coroborate cu actele de stare civilă, s-a dovedit că antecesorul reclamantului, S.L. a fost proprietarul tabular al mai multor imobile înscrise în C.F. 359 Poiana Blenchii.
Primarul comunei Poiana Blenchii, prin dispoziția nr. 57 din 14 decembrie 2001 a respins notificările nr. 125 din 28 iunie 2002 și nr. 579 din 25 septembrie 2001 potrivit cărora reclamantul a solicitat restituirea în natură a imobilelor cu motivarea că acesta nu a respectat procedurile art. 21 alin. (1) din Legea nr. 10/2001 și nu a prezentat dovada exproprierii bunurilor conform art. 16 din aceeași lege.
Din raportul de expertiză efectuat în cauză a reieșit că evidențele de carte funciară ale localității Poiana Blenchii au fost distruse, dar cetățenii mai în vârstă ai comunei cunosc faptul că imobilul deținut în prezent de primărie a fost proprietatea autorului reclamantului.
Având în vedere dispozițiile art. 1,art. 2 lit. h), art. 9,art. 10 și art. 24 alin. (2) din Legea nr. 10/2001 reținând opțiunea reclamantului pentru acordarea despăgubirilor bănești, instanța de fond a constatat dreptul reclamantului la acordarea măsurilor reparatorii sub forma despăgubirilor bănești pentru imobilul existent, pentru apartamentele demolate, pentru teren și grădina aferentă în suprafață de 14 ha și 738 mp.
S-a stabilit că reclamantul și-a îndeplinit obligația prevăzută de art. 21 din Legea nr. 10/2001, câtă vreme bunurile solicitate constituie un singur imobil conform extrasului C.F. nr. 359 Poiana Blenchii.
Pe de altă parte, s-a mai reținut că reclamantul nu era obligat să facă dovada exproprierii bunurilor autorului său ci primăria avea datoria să dovedească că deține imobilul în baza unui titlu valabil.
Pentru considerentele expuse, tribunalul a anulat ca nelegală dispoziția nr. 57 din 14 decembrie 2001 emisă de Primarul comunei Poiana Blenchii.
Cererea reclamantului privind acordarea despăgubirilor bănești și pentru terenul în suprafață de până la 20 ha înscris în C.F. 359 Poiana Blenchii a fost respinsă cu motivarea că potrivit art. 8 alin. (1) din Legea nr. 10/2001 nu intră sub incidența acestei legi terenurile al căror regim juridic face obiectul de reglementare al Legii nr. 18/1991 privind fondul funciar și al Legii nr. 1/2000.
împotriva acestei hotărî au declarat apel atât reclamantul cât și pârâții Ministerul Finanțelor Publice ca reprezentant al statului și Prefectura județului Sălaj, Comisia județeană de aplicare a Legii nr. 10/2001.
Curtea de Apel Cluj, secția civilă, prin decizia nr. 479/A din 27 februarie 2004 a admis apelurile declarate de pârâții Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice și Prefectura județului Sălaj, Comisia județeană de aplicare a Legii nr. 10/2001 și a schimbat în parte sentința tribunalului în sensul că a înlăturat obligația pârâților de acordare a măsurilor reparatorii sub forma despăgubirilor bănești pentru suprafața de 17,738 ha grădină aferentă construcției (conac) din C.F. 359 Poiana Blenchii nr. top 14.
Celelalte dispoziții ale sentinței tribunalului au fost menținute.
Totodată apelul declarat de reclamant a fost respins ca nefondat.
Pentru a hotărî astfel, instanța de apel a reținut că hotărârea tribunalului în ce privește anularea dispoziției nr. 57 din 14 decembrie 2001 emisă de Primarul comunei Poiana Blenchii este legală întrucât reclamantul este persoană îndreptățită în sensul art. 2 și art. 3 din Legea nr. 10/2001 și a probat cu extrasul de carte funciară că autorul său a fost proprietarul tabular al imobilului construcției și teren din C.F. 359 și că aceste bunuri, după anul 1945, când proprietarul a fost expulzat din localitate, au trecut în stăpânirea altor persoane.
Preluarea bunurilor autorului reclamantului s-a făcut fără nici un titlu iar pentru lipsa decretului de expropriere, nu poate fi sancționat reclamantul.
Fiind incidente dispozițiile art. 2 lit. h) din Legea nr. 10/2001, reclamantului i se cuvin măsuri reparatorii, însă reparațiunea se va restrânge numai la construcții, respectiv atât pentru conacul boieresc (actualul sediu al primăriei) cât și pentru alte șase case din lemn demolate.
Este nelegală hotărârea tribunalului de a acorda despăgubiri și pentru terenul aferent construcțiilor și a grădinii de 14,738 ha deoarece acestea au făcut obiectul Legii nr. 18/1991 și nu se mai pot acorda măsuri reparatorii și în baza Legii nr. 10/2001.
S-a menționat că este nejustificată critica privind împrejurarea că instanța de fond nu a stabilit cuantumul despăgubirilor deoarece în temeiul art. 24 din Legea nr. 10/2001 deținătorul imobilului are obligația de a face ofertă de restituire prin echivalent bănesc corespunzătoare valorii bunurilor.
Instanța de apel a considerat că pârâții au calitate procesuală pasivă întrucât prin art. 36-40 din Legea nr. 10/201, referitor la procedura acordării de despăgubiri, se stabilesc atribuții în sarcina tuturor instituțiilor implicate și care sunt părți în procesul de față.
Apelul reclamantului a fost respins ca nefondat pentru că cererea acestuia de acordare a unor despăgubiri bănești pentru două mori nu a făcut obiectul notificărilor, nu constituiau anexe ale conacului boieresc și nu-și poate extinde acțiunea și pentru alte bunuri fără a se conforma procedurii prealabile prevăzute de Legea nr. 10/2001.
Criticile reclamantului referitoare la neidentificarea construcțiilor și evaluării despăgubirilor de către instanța de fond au fost înlăturate deoarece din lipsa de interes și lipsa mijloacelor materiale ale reclamantului, instanța a revenit asupra probei cu expertiză tehnică pe care a admis-o în cauză.
S-a apreciat că despăgubirile pentru construcții se vor stabili ulterior în procedura ofertei prevăzută de art. 24 și art. 36 din Legea nr. 10/2001.
în termenul prevăzut de lege, împotriva acestei decizii au declarat recurs reclamantul S.I. și pârâții Ministerul Finanțelor Publice, D.G.F.P. Sălaj, Prefectura județului Sălaj, Comisia județeană de aplicare a Legii nr. 10/2001.
Recurentul reclamant critică hotărârea instanței de apel ca fiind nelegală întrucât i s-a respins cererea de acordare a despăgubirilor pentru grădinile aferente conacului boieresc în suprafață 14,738 ha și pentru moara de apă și moara de foc aflate în proprietatea tabulară.
De asemenea, susține că, fără nici un temei, i-a fost respinsă cererea de a se efectua o expertiză în cauză și nu s-a analizat depoziția martorului audiat.
Recurentul precizează că nu s-a stabilit cuantumul despăgubirilor ce i se cuvin pe care le estimează la 10.000.000 EURO pentru conac și anexe și solicit să i se restituie întreaga avere a autorului său respectiv 426 ha teren și pădure, 19 case demolate aflate în continuarea conacului boieresc, precum și 195 ha teren agricol.
Pârâtul Ministerul Finanțelor Publice, D.G.F.P. Sălaj, a solicitat prin recursul declarat modificarea deciziei instanței de apel pe care o consideră nelegală deoarece reclamantului nu i se cuvin despăgubiri și pentru "alte șase case din lemn demolate" câtă vreme acesta, atât prin notificare cât și în timpul procesului a precizat că solicită despăgubiri pentru conacul compus din șase apartamente. Deci, fără suport probator s-a considerat că reclamantul este îndreptățit la despăgubiri și pentru alte imobile pe care nu le-a cerut, și pe care expertul desemnat de instanța de fond nu le-a putut identifica.
Totodată se susține că, nelegal, s-au acordat reclamantului despăgubiri bănești în loc de titluri de valoare, acțiuni la societăți comerciale sau compensarea cu alte servicii așa cum prevăd dispozițiile art. 8 și art. 10 din Legea nr. 10/2001.
Pârâtul precizează că s-a încălcat principiul restituirii în natură a bunurilor prevăzut de art. 1 și art. 7 din Legea nr. 10/2001 atunci când s-au acordat despăgubiri și pentru bunuri care există, sunt libere de orice sarcini și pot fi restituite respectiv fosta magazie de cereale anexă a conacului.
Pârâta Prefectura județului Sălaj, Comisia județeană de aplicarea dispozițiilor Legii nr. 10/2001, a solicitat în principal admiterea recursului și respingerea acțiunii reclamantului întrucât prefectura nu are calitate procesuală pasivă.
într-un alt motiv se invocă nelegalitatea deciziei instanței de apel care a acordat despăgubiri bănești în afara conacului boieresc și pentru alte șase case din lemn demolate, în contextul în care chiar reclamantul a precizat că în conac sunt șase apartamente iar componența imobilului înscris în cartea funciară nu au fost clarificată de expertiză.
S-a mai susținut că s-au încălcat dispozițiile art. 10 din Legea nr. 10/2001 întrucât reclamantul nu are dreptul la măsuri reparatorii sub forma despăgubirilor bănești ci la titluri de valoare, acțiuni la societăți comerciale sau compensarea cu alte bunuri și servicii.
Recursurile declarate de reclamantul S.I. și de pârâți sunt fondate.
Potrivit art. 314 C. proc. civ., înalta Curte de Casație și Justiție "hotărăște asupra fondului pricinii în toate cazurile în care casează hotărârea atacată numai în scopul aplicării corecte a legii la împrejurări de fapt ce au fost pe deplin stabilite".
în cauză, recurentul -reclamant a precizat atât la instanța de fond cât și în apel obiectul acțiunii sale.
Astfel, în raport de aceste precizări era necesar a se administra probe pentru a se stabili cu certitudine imobilele ce au aparținut proprietarului tabular S.L., autorul reclamantului și înscrise în C.F. 359 Poiana Blenchii: componența conacului boieresc, a anexelor acestuia, identificarea terenului în suprafață de 14,738 ha aferent conacului și situația juridică a acestuia, evaluarea bunurilor ce nu mai există, identificarea imobilelor care există și pot fi restituite în natură. Aceste împrejurări de fapt trebuiau clarificate în contextul în care evidențele cărților funciare ale localității Poiana Blenchii au fost distruse așa cum precizează expertul T.I.
De asemenea se impune a fi lămurită situația terenului pretins de recurentul reclamant și dacă acesta i-a fost restituit în temeiul Legii nr. 18/1991 și Legii nr. 1/2000 sau aceste suprafețe urmează a i se restitui conform Legii nr. 10/2001, ce este o lege reparatorie care poate complini legile reparatorii anterioare dacă terenul nu a făcut obiectul reglementării acestora din urmă.
într-adevăr, instanța de apel a încuviințat efectuarea unei expertize topografice și în construcții dar apoi a revenit asupra acestei probe pe motiv că reclamantul nu a manifestat interes și nu are mijloace materiale.
Potrivit art. 129 C. proc. civ., instanța este datoare să stăruie prin toate mijloacele legate să afle adevărul în cauză pe baza stabilirii faptelor și prin aplicarea corectă a legii și va putea adera administrarea probelor pe care le consideră necesare chiar dacă părțile se împotrivesc. Această dispoziție legală a fost încălcată de instanța de apel.
Recurentul reclamant arată în cererea de recurs că nelegal s-a respins efectuarea unei expertize de către instanța de apel, deci manifestă interes pentru stabilirea situației reale a imobilelor pretinse prin acțiune.
întrucât nu s-a lămurit pe deplin situația imobilelor ce constituie obiectul acțiunii precizate Curtea constată că s-a făcut o aplicare greșită a dispozițiilor Legii nr. 10/2001 la împrejurări neclare privind situația juridică a acestora și nu se poate exercita controlul judiciar.
Din perspectiva celor expuse și considerând incidente cauzei motivele de casare prevăzute de art. 304 pct. 5 și 9 C. proc. civ., Curtea în baza art. 312 alin. (1) și (3) C. proc. civ. a admis recursurile declarate de pârâți, a casat decizia pronunțată de Curtea de Apel Cluj și a trimis cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3215/2005. Civil | ICCJ. Decizia nr. 3192/2005. Civil → |
|---|
