ICCJ. Decizia nr. 3464/2005. Civil
| Comentarii |
|
Prin acțiunea înregistrată la 12 septembrie 2002, la Judecătoria Sighetu Marmației, reclamanții T.T. și T.F. au chemat în judecată pe pârâții F.L., F.M. și Primăria Sighetu Marmației solicitând:
- să se constate că reclamanții sunt proprietarii suprafeței totale de 525 mp înscrisă în cartea funciară după dezmembrare, adică 269 mp înscrisă în C.F. 1112 și 256 mp înscrisă în C.F. 5588; - să se constate că pârâții F.L. și F.M. sunt proprietarii suprafeței de 668 mp înscrisă în C.F.5588;
- să se constate că Primăria Municipiului Sighetu Marmației este proprietară asupra străzii S. pentru suprafața totală de 325 mp, din care 253 mp înscrisă în C.F. 6112 și 72 mp înscrisă în C.F nr. 5588. în cuprinsul acțiunii reclamanții au arătat că sunt proprietarii suprafeței de 525 mp în temeiul art. 35 din Legea fondului funciar, dar, în realitate, potrivit schiței de dezmembrare, suprafața de 269 mp este înscrisă în C.F. 6112, nr.top. 2236/1/b/2 iar diferența de 256 mp este înscrisă în C.F. 5588, nr.top. 2236/1/a/2. La această situație, susțin reclamanții, s-a ajuns datorită sistematizării străzii Sportul Popular, care face parte în cartea funciară din nr.top. 2236, însă nu a fost operată corect în evidența numerelor topografice. în consecință, pârâții F.L. și F.M. sunt proprietari pe suprafața de 668 mp, înscrisă în C.F. 5588, nr.top. 2236/1/a/1, această suprafață fiind folosită și în realitate.
Reclamanții și-au completat acțiunea la 14 ianuarie 2003, înțelegând să cheme în judecată, în calitate de pârât, și Consiliul Local Sighetu Marmației.
în cursul procesului reclamantul T.T. a decedat, fiind introduși în cauză moștenitorii adică T.F., în calitate de soție supraviețuitoare și T.F.R., în calitate de fiică.
Judecătoria Sighetu Marmației, prin sentința civilă nr. 217 din 3 februarie 2004, a respins acțiunea cu motivarea că părțile, la dobândirea proprietăților lor, și-au asumat responsabilitatea asupra situației reale din teren, iar pe de altă parte, dispozițiile art. 111 C. proc. civ., invocate de reclamanți în sprijinul acțiunii, nu sunt aplicabile în cauză.
Curtea de Apel Cluj, secția civilă, prin decizia nr. 938/A din 21 aprilie 2004, a respins ca nefondat apelul declarat de reclamante.
împotriva deciziei curții de apel au declarat recurs reclamantele susținând, în esență, că acțiunea trebuia admisă ca întemeiată, fiind aplicabile dispozițiile art. 36 pct. 4 din Legea nr. 7/1996.
Recursul nu este întemeiat.
Potrivit dispozițiilor art. 36 pct. 4 din Legea nr. 7/1996, Legea cadastrului și publicității imobiliare, orice persoană interesată poate cere rectificarea înscrisurilor din cartea funciară, dacă printr-o hotărâre judecătorească definitivă și irevocabilă s-a constatat că înscrierea din cartea funciară nu mai este în concordanță cu situația reală actuală a imobilului.
în cauză, situația de fapt a fost corect stabilită prin hotărârile primei instanțe și instanței de apel.
Reclamanții au cumpărat, în anul 1987, prin act autentic construcția și au primit în folosință 100 mp teren, iar printr-un ordin din 1995, al prefectului, li s-a atribuit în proprietate atât cei 100 mp teren ce-l aveau în folosință cât și încă 422 mp teren. La data când reclamanții au cumpărat construcția nu au fost efectuate măsurători ale terenului pentru a se stabili concret parcela achiziționată.
Când a fost emis ordinul nr. 1048/1995 al prefectului județului Maramureș nu s-a ținut seama că, în zona unde sunt amplasate proprietățile reclamanților și pârâților a avut loc o sistematizare a străzii S. și că o parte din terenurile limitrofe a fost ocupată de strada respectivă. Delimitarea actuală a străzii a fost stabilită mai înainte ca reclamanții și pârâții să devină proprietari ai imobilelor pentru care și-au înscris drepturile în cartea funciară.
Expertiza tehnică întocmită în cauză a constatat că o porțiune de teren de 256 mp evidențiată ca fiind proprietatea reclamanților este ocupată de strada T., iar reclamanții stăpânesc în fapt o suprafață de 256 mp pentru care dreptul de proprietate aparține pârâților. Traseul actual al străzii a ocupat și o porțiune de 72 mp teren pentru care pârâții au acte că sunt proprietari.
Dispozițiile deciziei nr. 1859/2000 Curții Supreme de Justiție, secția civilă, invocată prin recurs, nu sunt favorabile reclamanților și nu îndreptățesc rectificarea înscrisurilor din cartea funciară așa cum cer recurentele. Dimpotrivă, prin decizia menționată s-a reținut că familia T.T. și T.F. a ocupat o parte din terenul aferent familiei F.L. și F.M.
Rezultă, din cele enunțate mai sus, că nu s-a stabilit, printr-o hotărâre judecătorească definitivă și irevocabilă, o situație de fapt favorabilă recurentelor, care să îndreptățească rectificarea înscrisurilor în cartea funciară, așa încât recursul declarat a fost respins ca nefondat.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3473/2005. Civil | ICCJ. Decizia nr. 3384/2005. Civil → |
|---|
