ICCJ. Decizia nr. 3478/2005. Civil. Obligaţia de a face. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 3478
Dosar nr. 19549/2004
Şedinţa publică din 28 aprilie 2005
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 5038 din 2 iunie 2004, Judecătoria Timişoara a anulat ca insuficient timbrată acţiunea formulată de reclamanta C.M., în contradictoriu cu pârâta Primăria municipiului Timişoara.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de fond a reţinut că reclamanta a chemat în judecată Primăria municipiului Timişoara pentru a fi obligată să-i măsoare boxa de lemne situată sub scara B şi să înscrie boxa în contractul de închiriere încheiat de părţi.
La termenul din 9 mai 2004 s-a dispus citarea reclamantei cu menţiunea obligaţiei de a plăti sumele de 13.000 lei diferenţă taxă judiciară de timbru şi 1500 lei timbru judiciar, însă aceasta nu şi-a executat obligaţia de plată. De aceea, conform art. 20 alin. (1) din Legea nr. 146/1997, acţiunea se anulează ca insuficient timbrată.
Apelul declarat de reclamantă împotriva acestei sentinţe a fost respins, prin Decizia civilă nr. 2020 A, din 27 septembrie 2004, a Curţii de Apel Timişoara.
Instanţa de apel a reţinut că, în raport cu obiectul acţiunii, reclamanta avea obligaţia să plătească sumele de 68.000 lei taxă judiciară de timbru şi 3.000 lei timbru judiciar. Pentru că la data înregistrării acţiunii s-a făcut dovada plăţii sumelor de 55.000 lei taxă judiciară de timbru şi 1.500 lei timbru judiciar, a fost citată să plătească în completare sumele de 13.000 lei taxă judiciară de timbru şi 1.500 lei timbru judiciar, însă reclamanta nu şi-a îndeplinit obligaţia de plată a taxelor de timbru.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamanta, care fără să invoce vreun motiv de recurs, arată în esenţă că declară recurs pentru că nu are unde să depoziteze lemnele şi face unele aprecieri privind modul în care s-a soluţionat procesul, iar în finalul declaraţiei de recurs, arată că alte motive vor fi depuse ulterior.
Recursul va fi constatat nul, pentru următoarele considerente.
Conform art. 3021 alin. (1) lit. c) C. proc. civ., cererea de recurs trebuie să cuprindă motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul şi dezvoltarea lor sau, după caz, menţiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat, iar conform art. 303 alin. (1) C. proc. civ., recursul se va motiva prin însăşi cererea de recurs sau înăuntrul termenului de recurs care, potrivit art. 301 C. proc. civ., este de 15 zile de la comunicarea hotărârii, dacă legea nu dispune altfel.
Art. 306 alin. (1) C. proc. civ., prevede că recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepţia cazurilor prevăzute la alin. (2), care se referă la motivele de ordine publică, iar motivele de recurs sunt prevăzute de art. 304 C. proc. civ.
În prezenta cauză, reclamanta-apelantă, în declaraţia de recurs, înregistrată la data de 30 septembrie 2004, nu invocă nici un motiv de recurs şi nu formulează critici privind modul de judecată al instanţei de apel, care să facă posibilă încadrarea în art. 304 C. proc. civ.
Susţinerile recurentei nu privesc soluţia anulării acţiunii ca insuficient timbrată, păstrată prin hotărârea atacată.
Deşi în finalul declaraţiei de recurs exista menţiunea că ulterior se vor depune şi alte motive de recurs, în termenul legal, calculat de la data de 4 octombrie 2004 când recurentei i-a fost comunicată hotărârea atacată, aceasta nu a depus la dosar motivele de recurs.
În cererea înregistrată la data de 14 aprilie 2005, recurenta face ample referiri la condiţiile în care locuieşte împreună cu copiii, fără să invoce vreun motiv de ordine publică.
Deoarece reclamanta-recurentă nu s-a conformat exigenţelor cerute de art. 3021, art. 304 C. proc. civ., potrivit art. 306 alin. (1) C. proc. civ., se va constata nul recursul declarat de aceasta.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Constată nul recursul declarat de reclamanta C.M. împotriva deciziei civile nr. 2020/A din 27 septembrie 2004 a Curţii de Apel Timişoara.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 28 aprilie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4384/2005. Civil. Strămutare | ICCJ. Decizia nr. 4095/2005. Civil. încheiere de sedinta. Recurs → |
|---|
