ICCJ. Decizia nr. 3500/2005. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 3500
Dosar nr. 3529/2005
Şedinţa de la 28 aprilie 2005
Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 1074 din 20 mai 2004, Judecătoria Câmpulung, judeţul Argeş a respins acţiunea formulată de reclamantul A.V., în contradictoriu cu pârâta B.V. şi a fost obligat reclamantul să plătească pârâtei suma de 5.000.000 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de fond a reţinut că reclamantul a cerut prin acţiune ca pârâta să fie obligată să-i lase în deplină proprietate suprafaţa de 1335 mp teren, iar la data de 2 octombrie 2003 a precizat că a cerut ca pârâta să fie obligată să-i lase în deplină proprietate suprafaţa de 300 mp teren, situată în punctul „Căminul Casei". Cu actele depuse la dosar reclamantul a făcut dovada că este proprietarul suprafeţei de 1335 mp teren, iar pârâta a făcut dovada dreptului său de proprietate pentru suprafaţa de 800 mp teren.
Reţine instanţa de fond, că expertiza întocmită de ing. B.V. reflectă realitatea şi, conform acestei expertize, pârâta nu a ocupat terenul proprietatea reclamantului.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel reclamantul, iar Curtea de Apel Piteşti, investită cu soluţionarea cererii de apel, prin Decizia civilă nr. 1755/A din 8 septembrie 2004, a declinat competenţa de soluţionare a apelului în favoarea Tribunalului Argeş.
Instanţa de apel a reţinut că, raportat la obiectul cauzei şi la faptul că apelul era pe rolul curţii de apel la data intrării în vigoare a Legii nr. 195 din 26 mai 2004, competenţa de soluţionare a cererii aparţine tribunalului.
Reţine curtea de apel, că în cauză sunt aplicabile dispoziţiile art. III alin. (1) din Legea nr. 195/2004 care prevăd ca hotărârile pronunţate de judecătorii în primă instanţă în materia fondului funciar sunt supuse apelului la tribunal şi recursului la curtea de apel.
Primind dosarul, Tribunalul Argeş, prin Decizia civilă nr. 2 din 4 ianuarie 2005, a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Piteşti şi a înaintat dosarul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie pentru soluţionarea conflictului de competenţă.
Tribunalul a reţinut că asimilarea mijloacelor de apărare a fondului funciar cu însăşi noţiunea de fond funciar înlătură caracterul de lege specială a Legii nr. 18/1991. Acţiunea în revendicare este o acţiune petitorie prin care este apărat dreptul de proprietate ori un alt drept real asupra unui imobil, iar în art. 60 şi art. 63 din Legea fondului funciar se prevede că pentru apărarea dreptului de proprietate se pot folosi acţiunile de drept comun petitorii sau, după caz, posesorii în special revendicarea şi nu procedura prevăzută de legea specială. Prin urmare, obiectul litigiului excede prevederilor art. III din Legea nr. 195/2004, iar competentă să soluţioneze apelul este curtea de apel.
Înalta Curte, în baza art. 22 alin. (3) şi (5) C. proc. civ., va stabili competenţa de soluţionare a apelului în favoarea Curţii de Apel Piteşti, pentru următoarele considerente.
Reclamantul a investit instanţa de fond cu o acţiune în revendicare, întemeiată pe art. 480, art. 1073-1075 C. civ.
În raport cu obiectul acţiunii, hotărârea pronunţată de judecătorie la data de 20 mai 2004 este supusă apelului, iar conform art. 3 alin. (2) C. proc. civ. competentă să soluţioneze apelul este curtea de apel.
Competenţa de soluţionare a apelului declarat împotriva hotărârii pronunţată de judecătorie nu se stabileşte în raport cu art. III alin. (1) din Legea nr. 195/2004.
Textul dispune „Hotărârile pronunţate de judecătorii în primă instanţă în materia fondului funciar sunt supuse apelului la tribunal şi recursului la curtea de apel".
Sintagma „în materia fondului funciar" se circumscrie reglementărilor legale care privesc fondul funciar, legea de bază în această materie este Legea nr. 18/1991, iar dispoziţiile înscrise în art. III alin. (1) din Legea nr. 195/2004, se aplică hotărârilor judecătoreşti date în urma plângerilor împotriva hotărârilor comisiilor judeţene, precum şi hotărârilor care privesc legalitatea constituirii ori reconstituirea dreptului de proprietate sau constatarea nulităţii titlului de proprietate potrivit art. III din Legea nr. 169/1997 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 18/1991.
Prin urmare, dispoziţia înscrisă în art. III din Legea nr. 195/2004, priveşte hotărârile pronunţate în acţiunile întemeiate pe dispoziţiile legilor speciale din materia fondului funciar şi nu acţiunile în revendicare întemeiate pe dispoziţiile codului civil, cum este cazul în speţă.
Aşa fiind, se stabileşte competenţa de soluţionare a apelului în favoarea Curţii de Apel Piteşti.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Stabileşte competenţa de soluţionare a apelului declarat de reclamantul A.V. în favoarea Curţii de Apel Piteşti.
Cu recurs.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 28 aprilie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5181/2005. Civil | ICCJ. Decizia nr. 3530/2005. Civil. încuviintare executare... → |
|---|
