ICCJ. Decizia nr. 447/2005. Civil
| Comentarii |
|
Prin sentința civilă nr. 429 din 18 decembrie 2000, Tribunalul Arad a admis în parte cererea reconvențională formulată de pârâta D.G.F.P.C.F.S. Arad, împotriva reclamantei P.G.N.A. și în consecință, reclamanta a fost obligată la plata sumei de 593.500.000 lei reprezentând contravaloarea investițiilor la imobilul situat în Chișinău - Criș, înscris în C.F. 1368 Chișinău - Criș; a constatat dreptul de retenție al pârâtei asupra imobilului până la plata investițiilor de către reclamantă.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că reclamanta P.G.V.A. a solicitat în contradictoriu cu Statul Român, reprezentat prin D.G.F.P.C.S. Arad, să-i fi restituit în natură imobilul înscris în C.F. nr. 1368 Chișinău - Criș, compus din intravilan - 1700 mp și construcții. Că prin sentința civilă nr. 2480 din 3 iulie 1997 a Judecătoriei Arad, rămasă irevocabilă prin decizia civilă nr. 956 din 19 mai 1998 a Curții de Apel Timișoara, imobilul în litigiu a fost restituit reclamantei.
S-a mai reținut faptul că pârâtei i s-a constituit un drept de retenție asupra imobilului în litigiu în vederea recuperării sumei de 593.500.000 lei ce reprezintă contravaloarea îmbunătățirilor efectuate de pârâtă asupra imobilului respectiv.
Curtea de Apel Timișoara, prin decizia civilă nr. 771 din 27 aprilie 2004, a admis apelul declarat de reclamanta P.G.V., împotriva sentinței civile nr. 429 din 18 decembrie 2000 a Tribunalului Arad în contradictoriu cu pârâții Consiliul Local Chișinău - Criș și D.G.F.P.C.S. Arad, și pe cale de consecință, sentința criticată a fost schimbată în tot în sensul că a fost respinsă cererea reconvențională formulată de pârâta D.G.F.P.C.F.S. Arad.
Pentru a hotărî astfel, instanța de apel rejudecând cauza după casare, în urma efectuării unui supliment de expertiză cu care au fost de acord și părțile, a reținut că valoarea lucrărilor de investiții efectuate de pârâta D.G.F.P.C.F.S. Arad, ce au sporit valoarea imobilului în litigiu a fost de 151.400.000 lei, iar celor necesare redării destinației inițiale a imobilului este de 155.200.000 lei. Că, în atare situație prejudiciul încercat de reclamantă și generat de fapta culpabilă a pârâtei, fiind aproximativ egal cu sporul de valoare adus imobilului prin efectuarea lucrărilor de reparații de către pârâtă, nu se mai justifică admiterea cererii reconvenționale formulată de pârâtă.
împotriva deciziei civile mai sus menționată, a declarat recurs pârâta D.F.P.C.F.S. Arad, criticând-o ca fiind netemeinică și nelegală, invocând art. 304 pct. 7, 10 C. proc. civ., pentru următoarele considerente:
- în mod greșit instanța de apel a considerat că nu se mai justifică admiterea cererii reconvenționale formulată de pârâtă de vreme ce valoarea lucrărilor de investiții efectuate de pârâtă la imobilul în litigiu, este aproximativ egală cu valoarea lucrărilor necesare redării destinației inițiale a imobilului respectiv. Că, prin lucrările efectuate de pârâtă la imobilul litigios, dar ne luate în seamă de instanța de apel, se ajunge la o îmbogățire fără just temei a reclamantei
Recursul nu este fondat.
Obiectul litigiului dintre reclamanta P.G.V.A. și pârâta D.F.P.C.F. Arad îl constituie imobilul înscris în C.F. nr. 1368 Chișinău - Criș, compus din teren intravilan cu 1700 mp și construcții situat în Chișinău - Criș.
Imobilul în litigiu a fost înregistrat în anul 1968 în evidența contabilă a fostului Consiliu Popular al orașului Chișinău - Criș, iar prin încheierea nr. 10234/1974 a trecut în proprietatea statului cu titlu de prescripție extinctivă.
Prin sentința civilă nr. 2480 din 3. iulie 1997 a Judecătoriei Arad, rămasă irevocabilă prin decizia civilă nr. 956 din 19 mai 1998 a Curții de Apel Timișoara, imobilul litigios a fost restituit reclamantei.
Conform înscrierii C.F. nr. 1050/1998, reclamanta a intabulat dreptul de proprietate a imobilului respectiv în C.F. 1368 Chișinău - Criș, nr. top 162/2/1, iar conform not. nr. 40 din 18 august 1998 emisă de Consiliul Local Chișinău - Criș, imobilul a fost predat reclamantei.
în mod judicios, instanța de apel a reținut faptul că lucrările de investiții, efectuate de pârâți la imobilul în litigiu în perioada cât acesta a fost deținut de pârâta, ce au sporit valoarea imobilului sunt de 151.400.000 lei, iar valoarea investițiilor necesare redării destinației inițiale a imobilului sunt de 155.200.000 lei, raport de expertiză suplimentar, f. 21 - 24 dosar apel.
în concordanță cu probele existente în dosarul cauzei, instanța de apel a stabilit și faptul că devreme ce prejudiciul încercat de reclamantă și generat de fapta culpabilă a pârâtei de a schimba destinația inițială a imobilului, este aproximativ egal cu sporul de valoare adus imobilului prin efectuarea lucrărilor de reparații de către pârâtă, nu se mai justifică admiterea cererii reconvenționale formulată de pârâtă prin care a solicitat instituirea unui drept de retenție asupra imobilului în litigiu până la plata integrală de către reclamantă a contravalorii investițiilor efectuate la imobil de către pârâtă. în atare situație, nu poate fi vorba de îmbogățire fără just temei a reclamantei, așa cum greșit susține pârâta în motivele de recurs.
Față de cele reținute, înalta Curte, constată că, motivele de recurs invocate de pârâtă nu se circumscriu temeiurilor de drept prevăzute de art. 304 pct. 7, 10 C. proc. civ., și în consecință recursul declarat de pârâtă a fost respins.
în conformitate cu prevederile art. 274 C. proc. civ., pârâta a fost obligată la plata sumei de 11.000.000 lei cu titlu cheltuieli de judecată față de reclamantă.
| ← ICCJ. Decizia nr. 440/2005. Civil | ICCJ. Decizia nr. 429/2005. Civil → |
|---|
