ICCJ. Decizia nr. 4509/2005. Civil
| Comentarii |
|
Prin cererea înregistrată la data de 15 ianuarie 2003, reclamanta P.E. a chemat în judecată pe pârâții A.G. și A.V., solicitând instanței ca prin hotărârea ce se va pronunța să constate nulitatea absolută a contractului de vânzare-cumpărare autentificat la 7 septembrie 1993 pentru lipsa discernământului.
Acțiunea reclamantei a fost respinsă de Judecătoria Iași prin sentința civilă nr. 9315 din 22 septembrie 2003. Soluția a rămas definitivă prin decizia civilă nr. 324 din 17 martie 2004, pronunțată de Curtea de Apel Iași.
Reclamanta a declarat recurs împotriva deciziei pronunțate în apel, fără a semna cererea de recurs.
Pentru termenul de judecată, fixat la data de 30 mai 2005, recurenta a fost citată cu mențiunea să se prezinte în instanță pentru a semna cererea de recurs, omisiune care, potrivit art. 133 alin. (2) C. proc. civ., se poate îndeplini în tot cursul judecății, dispoziția legală deși se referă la judecata în primă instanță este aplicabilă și cererii de recurs, conform art. 316 C. proc. civ. coroborat cu art. 298 C. proc. civ.
Recurenta nu s-a prezentat în instanță și întrucât semnătura este un element esențial al cererii de recurs, prevăzut în art. 3021alin. (1) C. proc. civ. și acesta lipsește, instanța în baza art. 133 alin. (1) C. proc. civ., raportat la art. 298 și art. 316 C. proc. civ., a constatat nulitatea recursului declarat de reclamantă.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4477/2005. Civil | ICCJ. Decizia nr. 4560/2005. Civil → |
|---|
