ICCJ. Decizia nr. 5136/2005. Civil
| Comentarii |
|
La data de 12 iunie 2002, reclamantul Ț.I. a solicitat ca prin hotărârea ce se va pronunța în cauză, în contradictoriu cu pârâții E.M. și E.D., instanța de judecată să dispună rezilierea contractelor de întreținere, autentificate, încheiate între acesta și cei doi pârâți la 26 ianuarie și respectiv 5 noiembrie 2001 și restabilirea situației anterioare.
în motivarea cererii reclamantul a arătat că primul contract, în schimbul prestării întreținerii cu toate cele necesare traiului, de către pârâți, a transmis acestora dreptul de nudă proprietate asupra cotei de 10/20 părți din imobilul înscris în C.F. nr. top 701/2 Petrești.
Ulterior, prin cel de al doilea contract, tot în schimbul întreținerii, reclamantul a transmis pârâtei E.M. dreptul de nudă proprietate asupra cotei de 2/20 din același imobil.
De la data perfectării primului contract, pârâții s-au mutat în imobilul menționat.
Deși amiabile la început, ulterior părțile nu s-au mai înțeles, pârâții nemaiprestând în mod corespunzător obligația de întreținere față de reclamant.
Nemaibeneficiind de întreținere, reclamantul a fost nevoit să apeleze la alte persoane, care nu aveau nici o obligație, pentru a-i spăla hainele, a-i face mâncare sau a-l însoți la spital atunci când este cazul.
Prin sentința nr. 38/2004 din 21 ianuarie 2004, Judecătoria Sebeș a admis acțiunea formulată de reclamantul Ț.I., decedat în timpul procesului și continuată de moștenitorii Ț.M. și I.Ț., a dispus rezilierea celor două contracte și revenirea la situația anterioară de C.F., reținând că probatoriul administrat în cauză a confirmat susținerile privind neîndeplinirea obligației de întreținere asumată prin contract.
împotriva hotărârii primei instanțe pârâții au declarat apel, susținând că nedându-se eficiență întregului probatoriu administrat, starea de fapt a fost greșit stabilită.
Curtea de Apel Alba Iulia, secția civilă, prin decizia nr. 1339 din 21 septembrie 2004, a respins apelul ca nefondat, cu motivarea că prima instanță a stabilit corect starea de fapt și că în cauză nu sunt incidente dispozițiile art. 1075 C. civ. ci, așa cum corect s-a reținut, cele ale art. 1020 din același cod.
împotriva acestei din urmă hotărâri pârâții au declarat recurs, întemeiat pe art. 304 pct. 9 și 10 C. proc. civ.
Criticile formulate privesc:
- nesocotirea dispozițiilor art. 129 pct. 5 C. proc. civ.;
- greșita respingere a cererii de refacere a probatoriului și administrarea de noi probe;
- nepronunțarea asupra unor mijloace de apărare, cu referire la nepronunțarea asupra actelor prezentate de la cele două clinici, din care rezultă spitalizarea gratuită a reclamantului;
- greșita reținere a incidenței în cauză a dispozițiilor art. 1020 C. civ.
în concluzie, pârâții au solicitat admiterea recursului, modificarea hotărârilor atacate și, în fond, respingerea acțiunii reclamanților.
Examinând hotărârea atacată prin prisma criticilor formulate, se constată următoarele:
Este adevărat că prin declarația de apel, pârâții au solicitat administrarea de noi probe, cu referire la admiterea probei cu martori, interogatoriul reclamanților și înscrisuri neprecizate (fila 9 din dosarul de apel).
însă din practicaua deciziei atacate (fila 38 din dosarul de apel) rezultă că apelanții-pârâți și-au restrâns cererea de completare a probațiunii numai la audierea martorilor B.G. și G.N.
Așa cum rezultă din declarația de apel, pârâții tindeau a dovedi că au vizitat reclamantul la spital, cu referire la martorul B. și că reclamantul, personal, a solicitat să locuiască în camera menționată în ancheta socială și că acesta lua masa împreună cu familia pârâților.
Or, aceste situații erau cunoscute de instanță, care nu le-a acordat relevanța vizată de pârâți, așa încât în mod judicios cererea pârâților a fost respinsă, reținându-se probatoriul administrat în cauză este vast.
Recursul este nefondat.
în fine, cu referire la criticile privind greșita aplicare, din examinarea contractelor de întreținere aflate la dosarul cauzei, mențiunea privitoare la renunțarea la rezoluțiune apare numai în contractul autentificat sub nr. 191 din 26 ianuarie 2000 a Notarului Public O.B.
Și în acest contract, reclamantul a consimțit la aplicarea dispozițiilor art. 1075 C. civ. numai ca o eventualitate.
Prin urmare, în raport de intenția reală a părților raportat la situația de fapt reținută conform probatoriului administrat, instanțele au apreciat judicios cu privire la neincidența în cauză a dispozițiilor art. 1075 C. civ. și, pentru considerente riguros exacte, au dispus în sensul rezilierii contractelor de întreținere.
Totodată, cu referire la conținutul adeverinței eliberate de medicul de familie, în raport de perioada la care se referă, în mod judicios s-a reținut inaptitudinea acesteia de a proba o altă situație de fapt privind executarea obligațiilor contractuale și a duce la pronunțarea altei soluții.
Ca atare, respingând apelul și menținând hotărârea primei instanțe, instanța de control judiciar a pronunțat o decizie nesupusă cazurilor de modificare prevăzute de art. 304 pct. 9 și 10 C. proc. civ., invocate de pârâți în recurs.
în consecință, pentru considerentele ce preced, Curtea a respins recursul declarat de pârâți ca nefondat.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5001/2005. Civil | ICCJ. Decizia nr. 5122/2005. Civil → |
|---|
