ICCJ. Decizia nr. 5167/2005. Civil
| Comentarii |
|
Prin acțiunea înregistrată la 10 septembrie 2003 reclamanta A.N.C.M. U.C.E.C.O.M. a formulat o contestație împotriva dispoziției nr. 2324 din 1 august 2003 a Primăriilor municipiului Târgu-Mureș, solicitând în contradictoriu cu emitenta, anularea acestei dispoziții și obligarea pârâtei să restituie în natură imobilul ce a aparținut Cooperativei meșteșugărești S. Acțiunea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 24 alin. (8) din Legea nr. 10/2001.
Tribunalul Dâmbovița prin sentința civilă nr. 523 din 16 octombrie 2003 a respins acțiunea ca nefondată.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța a reținut că în mod temeinic s-a respins notificarea de restituire în natură a imobilului pentru că nu s-au produs dovezi în sensul îndeplinirii condițiilor prevăzute de art. 3 lit. c) din Legea nr. 10/2001.
în cauză reclamanta nu a făcut dovada că este una și aceeași persoană cu fostul proprietar, situație care să fi fost confirmată printr-o hotărâre judecătorească.
Curtea de Apel Ploiești prin decizia civilă nr. 449 din 20 februarie 2004 a respins ca nefondat apelul reclamantei.
Nu s-au primit criticile reclamantei în sensul că nu este nevoie de hotărâre judecătorească întrucât în cazul său activitatea vechii instituții nu a încetat.
în acest sens s-a constatat că reclamanta nu a dovedit, conform statutului depus în instanță, că a continuat activitatea până la data intrării în vigoare a Legii nr. 10/2001. Dacă s-ar afla în situația că activitatea i-a fost întreruptă nu a dovedit că este una și aceeași persoană cu titularul dreptului de proprietate, printr-o hotărâre judecătorească, conform cerințelor exprese ale legii, în temeiul art. 3 lit. c).
împotriva acestei decizii reclamanta a declarat în termen legal recurs invocând motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 10 C. proc. civ.
în esență, recurenta a arătat că în apel instanța nu s-a pronunțat asupra statutului A.N.C.M. aprobat prin Decretul-lege nr. 66/1990 și nici asupra statutului U.C.E.C.O.M. adoptat în 1951, în vigoare până la adoptarea statutului mai sus amintit. S-a arătat că A.N.C.O.M. U.C.E.C.O.M. este una și aceeași persoană juridică cu U.C.C.M. din România, care nu a fost nici interzisă nici întreruptă, continuitatea trebuind a fi apreciată în raport de U.C.E.C.O.M. nu de cooperativa meșteșugărească transformată.
Recursul este nefondat.
Revendicarea privește un imobil ce a aparținut în proprietate Cooperativei meșteșugărești S. și care a fost preluat în proprietatea statului fără plată, prin H.C.M. 1594/1959 prin transformarea cooperativei meșteșugărești în întreprindere de stat de interes local.
Reclamanta și-a justificat calitatea procesuală activă prin dispozițiile Decretului nr. 133/1949 și Legii nr. 14/1968, abrogate de dispozițiile Decretului nr. 266/1990 privind organizarea și funcționarea cooperației meșteșugărești.
Actele normative invocate în susținerea calității și interesului pentru promovarea acțiunii au în mod obiectiv caracterul general al actelor normative ce reglementează un anumit domeniu. Acestea nu denotă că vechea Cooperativă meșteșugărească S. este continuată, în personalitate juridică, inclusiv patrimoniu, în persoana reclamantei care este mai mult decât o simplă cooperativă, o asociație națională.
Art. 3 lit. c) din Legea nr. 10/2001 este ferm și precis în această privință: sunt îndreptățite la restituirea în natură sau măsuri reparatorii prin echivalent persoanele juridice care și-au continuat activitatea până la data intrării în vigoare a Legii nr. 10/2001 sau, în cazul celor a căror activitate a fost interzisă sau întreruptă în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, dacă acestea și-au reluat activitatea după 22 decembrie 1989.
Pentru situația pretinsă de reclamantă că fosta proprietară a fost transformată în instituție de stat era nevoie de o dovadă că persoanele juridice în discuție sunt una și aceleași din punctul de vedere al îndeplinirii condițiilor prevăzute de Legea nr. 10/2001, dovadă care se face, potrivit textului mai sus amintit, printr-o hotărâre judecătorească.
în lipsa unor asemenea dovezi instanțele au făcut o corectă apreciere a dispozițiilor art. 3 lit. c) din Legea nr. 10/2001 și au respins acțiunea.
în cauză nu sunt întrunite condițiile impuse de art. 304 pct. 10 C. proc. civ.
Instanțele în cadrul analizei probelor administrate s-au referit cu lux de amănunte la toate dovezile prezentate, inclusiv statutele invocate.
Constatând că soluțiile instanțelor de fond și respectiv de apel sunt legale și temeinice a fost respins recursul reclamantei, pentru considerentele mai sus expuse.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5404/2005. Civil | ICCJ. Decizia nr. 5224/2005. Civil → |
|---|
