ICCJ. Decizia nr. 5139/2005. Civil
| Comentarii |
|
Prin sentința civilă nr. 344 din 22 ianuarie 2004 a Judecătoriei sectorului V a municipiului București, s-a admis excepția lipsei calității procesuale active a reclamanților; s-a respins cererea privind pe reclamanții P.Z. și P.S. cu pârâtul municipiul București prin Primarul General, ca fiind formulată de persoane lipsite de calitate procesuală activă.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că, pentru a-și justifica interesul în sensul că au calitate procesuală activă, reclamanții trebuie să dovedească atît faptul că sunt succesorii în drepturi ai donatorului cît și faptul că acesta a fost proprietarul imobilului, situat în București, privind ap. 3 și 4 de la etajele 2 și 3, dependințele de la subsol și din curte, precum și terenul aferent și părțile comune din întregul imobil, la data preluării abuzive, prin donație. Că, în ce privește dovada calității de proprietar a donatorului, reclamanții au depus la dosarul cauzei doar copia actului de partaj voluntar nr. 28726 din 1 iulie 1947, ce nu face dovada deplină a dreptului de proprietate asupra imobilului.
Curtea de Apel București, prin decizia civilă nr. 2066 din 6 octombrie 2004, rejudecând în fond acțiunea, a respins ca nefondată acțiunea formulată de reclamanții P.Z., P.R. și P.S. în contradictoriu cu pârâtul municipiul București prin Primarul General.
în esență, instanța de apel a reținut că, în urma partajului imobiliar realizat prin actul de partaj voluntar sub nr. 28726/1947 de Tribunalul Ilfov, apartamentele nr. 3 și 4 au revenit în proprietate numitului P.I. Că, prin decizia nr. 2424 din 9 august 1963 Comitetul Executiv al Sfatului Popular al Capitalei a acceptat oferta de donație a numitului P.I. cu privire la imobilul din litigiu (ap. 3 și 4 din imobilul situat în București). Reclamanții nu au dovedit că autorul nu a avut intenția de a procura un folos material prin actul de donație făcut în dauna Statului Român.
împotriva deciziei civile mai sus menționat, au declarat recurs reclamanții criticând-o ca fiind netemeinică și nelegală, invocând prevederile art. 304 pct. 10 C. proc. civ., deoarece:
Judecata în apel s-a făcut în lipsa reclamanților care nu au avut posibilitatea să depună toate înscrisurile din care să rezulte că autorul P.I. a donat imobilul în litigiu față de Statul Român, pentru că a fost forțat și fără să urmărească un folos material prin sâvîrșirea actului de donație.
Recursul nu este fondat.
Potrivit art. 3 alin. (2) din Decretul nr. 478/1954 donațiile oferite Statului Român se acceptă de sfaturile populare. în speță, decizia nr. 2424 din 9 august 1963 a Comitetului Executiv al Sfatului Popular al Capitalei prin care s-a acceptat oferta de donație, a numitului P.I. privind apartamentul 3 și 5 de la etajele II și III din imobilul situat în București, reprezintă un act autentic în condițiile art. 1171 C. civ. Au acest caracter toate înscrisurile întocmite de funcționari în cadrul atribuțiilor și competenței lor, fiind deci evident că în cazul de față decizia Comitetului Executiv al Sfatului Popular al Capitalei întrunește aceste condiții.
Susținerea reclamanților în sensul că, în cauză este vorba de lipsa intenției autorului P.I. de a gratifica, nu poate fi reținută deoarece pe parcursul procesului reclamanții nu au dovedit faptul că autorul lor nu a avut intenția de a procura un folos material prin actul de donație făcut în favoarea Statului Român.
De menționat este faptul că ap. 3 și 4 din imobilul situat în București, au fost înstrăinate în condițiile Legii nr. 112/1955 cu contracte de vânzare-cumpărare: nr. 44228 din 22 martie 1989 (I.I.) și nr. 41620 din 21 ianuarie 1997 (P.M.).
Așadar față de cele reținute înalta Curte constată că motivele de recurs invocate nu se circumscriu temeiurilor de drept prevăzute de art. 304 pct. 10 C. proc. civ. și în consecință a respins recursul declarat de reclamanți împotriva deciziei civile nr. 2066 din 6 octombrie 2004 a Curții de Apel București.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5203/2005. Civil | ICCJ. Decizia nr. 5001/2005. Civil → |
|---|
