ICCJ. Decizia nr. 5524/2005. Civil
| Comentarii |
|
La data de 23 august 2001, reclamanții G.I. și G.M., acesta din urmă prin reprezentare, au chemat în judecată pârâta SC A. SA Cornățelu, solicitând restituirea în natură a imobilului situat în comuna Bîlciurești compus din teren aferent locuinței și anexe gospodărești.
Prin sentința nr. 661 din 6 noiembrie 2002, Tribunalul Dâmbovița a respins acțiunea.
în motivarea acestei hotărâri instanța de fond a reținut că nu sunt îndeplinite condițiile Legii nr. 10/2001, întrucât pentru terenul în litigiu pârâta deține un titlu legal, necontestat de reclamanți, iar construcțiile sunt proprietatea exclusivă a SC A. SA Cornățelu.
Curtea de Apel Ploiești, secția civilă, prin decizia nr. 39 din 4 martie 2003, a respins ca nefondat apelul declarat de reclamanți împotriva hotărârii primei instanțe.
înalta Curte de Casație și Justiție, secția civilă, prin decizia nr. 2868 din 20 aprilie 2004, a admis recursul declarat de reclamanți împotriva acestei din urmă hotărâri, a casat decizia atacată și a trimis cauza spre rejudecare la aceeași instanță, reținând că instanțele nu s-au pronunțat asupra cererii de restituire a anexelor gospodărești, respectiv două magazii și un pătul, solicitate prin acțiune.
Prin decizia nr. 2500 din 28 septembrie 2004, Curtea de Apel Ploiești, secția civilă, a admis apelul și a schimbat sentința atacată, în sensul că a admis în parte acțiunea și a constatat că reclamanții au dreptul la măsuri reparatorii prin echivalent pentru două magazii și un pătul.
Examinând cauza în raport de dispozițiile art. 315 C. proc. civ., exclusiv sub acest aspect, instanța de control judiciar a reținut că, potrivit raportului de expertiză efectuată în cauză, construcțiile menționate, proprietatea reclamantului, sunt intercalate între alte construcții edificate de pârâtă.
Ca atare, restituirea în natură a acestora este lipsită de eficiență.
în plus, restituirea în natură a acestor construcții nu se justifică, în condițiile în care terenul pe care acestea sunt amplasate aparține pârâtei.
împotriva acestei din urmă hotărâri reclamanții G.I. și G.M. au declarat recurs, întemeiat pe art. 304 pct. 7, 9 și 10 C. proc. civ.
S-a susținut că instanța a încălcat art. 1 din Legea nr. 10/2001, cu referire la capătul de cerere privind restituirea suprafeței de 3,11 ha teren.
Cu referire la cele două magazii și un pătul revendicate, soluția instanței este lipsită de temei legal, faptul că acestea sunt intercalate între alte construcții neconstituind temei pentru a se refuza restituirea și a se acorda despăgubiri.
în fine, s-a mai susținut că în mod greșit instanța nu s-a pronunțat asupra măsurilor reparatorii, cu referire la anexele gospodărești.
în concluzie, reclamanții au solicitat admiterea recursului și, în rejudecare, admiterea în tot a acțiunii.
Recursul este nefondat.
Capetele de cerere privind restituirea în natură a terenului în suprafață de 3,11 ha și măsurile reparatorii pentru anexele gospodărești demolate au fost soluționate irevocabil.
Drept urmare, cu referire la prima și ultima critică, acestea nu mai pot fi examinate cu încălcarea autorității de lucru judecat.
Cu referire la cea de a doua critică, prin art. 1 alin. (2) din Legea nr. 10/2001 s-a stabilit dreptul persoanei îndreptățite la măsuri reparatorii prin echivalent "în cazurile în care restituirea în natură nu este posibilă".
Legiuitorul nu a definit sintagma menționată.
Ca atare, urmează a observa dispozițiile art. 480 C. civ. și, corespunzător acestora, a aprecia că restituirea în natură nu este posibilă în acele situații în care persoanei îndreptățite, în raport de situația concretă a bunului care face obiectul acțiunii în revendicare, nu i se poate asigura realizarea atributelor dreptului de proprietate.
Or, în raport de situația concretă, necontestată de reclamanți, cu referire la cele două magazii și un pătul intercalate între construcții aparținând pârâtei, toate aflate pe terenul acesteia, nu s-ar putea reține exercitarea nestânjenită a atributelor dreptului de proprietate, în special a dreptului de folosință.
Prin urmare, în mod judicios instanța de apel a apreciat cu privire la lipsa de eficiență a restituirii în natură, așa încât recursul se constată a fi nefondat sub aspectul acestei critici.
în consecință, pentru considerentele ce preced, Curtea a respins recursul declarat de reclamanți, ca nefondat.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5435/2005. Civil | ICCJ. Decizia nr. 5420/2005. Civil → |
|---|
