ICCJ. Decizia nr. 5567/2005. Civil
| Comentarii |
|
Prin sentința civilă nr. 3596 din 27 aprilie 2004 a Judecătoriei Timișoara a fost respinsă acțiunea formulată de Cabinetul Individual Dr. N.C.M. împotriva Primăriei Timișoara reprezentată prin Primar, având ca obiect principal reducerea prețului de vânzare-cumpărare al spațiului comercial situat în Timișoara, de la suma de 549.075.000 lei la o valoare reală de circulație, care să fie stabilită pe calea unei expertize de specialitate.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a avut în vedere că deși reclamantul și-a întemeiat acțiunea pe prevederile art. 1352 și art. 1353 C. civ., aceste dispoziții nu sunt aplicabile în cauză. Dimpotrivă, sunt incidente normele speciale cuprinse în Legea nr. 550/2002, în sensul cărora raportul de evaluare a imobilului supus vânzării putea fi contestat într-un anumit termen.
Apelul declarat de reclamant împotriva acestei sentințe a fost respins ca nefondat prin decizia nr. 1787 din 9 septembrie 2004 a Curții de Apel Timișoara, secția civilă, avându-se în vedere de asemenea că în cauză nu sunt incidente prevederile din Codul civil referitoare la vicii ascunse.
împotriva acestei decizii reclamantul a declarat recursul de față, susținând că acțiunea sa nu este de competența instanței de contencios administrativ, ci a instanței civile, pentru că reducerea prețului vizează elementele de bază ale contractului, în special obiectul. Se susține că în contextul în care contractul de vânzare cu Primăria a fost finalizat prezintă evidente vicii legate de suprafața cât și de prețul întregului ansamblu de camere și anticamere ale imobilului.
Recursul nu este întemeiat.
Așa cum rezultă și din expunerea rezumativă a lucrărilor dosarului reclamanta a solicitat reducerea prețului de vânzare al spațiului comercial situat la adresa menționată, motivând această solicitare prin inadvertența dintre suprafața spațiului vândut redat în expertiza efectuată cu ocazia perfectării vânzării și care este diferită de cea reală, ceea ce s-a evidențiat cu ocazia efectuării altei expertize. Se susține și că unii coeficienți avuți în vedere la stabilirea prețului, au fost eronați.
Acestea au fost elementele de fapt, calificate în opinia recurentei drept vicii ascunse.
în cauză nu sunt incidente prevederile invocate din Codul civil, pentru că art. 1352 se referă în adevăr, la vicii ascunse, nu are în vedere orice vicii ale lucrului vândut, ci numai viciile ascunse, pentru că potrivit textului vânzătorul nu răspunde pentru viciile aparente și despre care cumpărătorul a putut singur să se convingă. Prin urmare, viciul poate fi considerat ascuns, numai dacă cumpărătorul nu l-a recunoscut și, după împrejurări, printr-o verificare normală dar atentă nici nu putea să-l cunoască.
Lipsa de informare, de experiență sau nepriceperea cumpărătorului nu sunt de natură a conduce la ideea că viciile pe care acesta nu le-a putut constata, sunt în adevăr vicii ascunse.
Ca atare, nu subzistă în cauză temeiurile de drept ale acțiunii, invocate prin recurs. Practic se solicită reducerea prețului, în raport de o nouă evaluare, efectuată după perfectarea vânzării, ce are în vedere o suprafață construită redusă și alți coeficienți de stabilire a prețului. Acesta putea fi contestat în condițiile Legii speciale nr. 550/2002.
Potrivit art. 8 alin. (3) din această lege raportul de evaluare și stabilirea prețului de vânzare pot fi contestate de persoanele interesate, în termen de 5 zile de la depunerea raportului, la secția de contencios administrativ a tribunalului.
Această procedură nu a fost urmată în termenul și condițiile stabilite de legea specială și s-a apelat la prevederile menționate din Codul civil, ce nu sunt incidente în cauză, pentru considerentele arătate.
Așa fiind, cum instanța de apel a hotărât că se impune menținerea soluției în același sens adoptată de instanța de fond, rezultă că recursul de față a fost respins ca nefondat.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5577/2005. Civil | ICCJ. Decizia nr. 5525/2005. Civil → |
|---|
