ICCJ. Decizia nr. 5525/2005. Civil
| Comentarii |
|
Prin sentința civilă nr. 259 din 8 martie 2004 Tribunalul Teleorman a admis acțiunea formulată de reclamantul V.C., în contradictoriu cu pârâta SC F.S. SA Videle și pe cale de consecință: a constatat nulitatea absolută a actelor intitulate "Contract de cesiune a dreptului de eliberare de brevet", înregistrată de pârâtă la 27 mai 2005 sub nr. 1351 și "Contract de cesiune, înregistrat de aceeași pârâtă sub nr. 24831 din 21 august 2001; a dispus recunoașterea calității de cosolicitant a reclamantului privind cererile de brevet invenție înregistrate la O.S.I.M. sub nr. 200100510 din 10 mai 2005; a obligat pârâta la plata sumei de 1.148.000 lei cheltuieli de judecată față de reclamantul V.C.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că, între reclamantul V.C. și pârâta SC F.S. SA Videle, au intervenit două contracte intitulate: contractul de cesiune a dreptului la eliberare de brevet (7 mai 2001) și respectiv contract de concesiune (21 august 2001). Că, din cuprinsul actelor încheiate nu rezultă obiectul de activitate care să constituie prestațiile la care părțile s-au obligat.
S-a mai reținut că, se impune obligativitatea înscrierii în cuprinsul actelor încheiate de părți a obiectului de activitate pentru ca acestea să fie valide în condițiile prevăzute de art. 948 C. civ. și art. 962 C. civ.
Curtea de Apel București, prin decizia civilă nr. 1754 din 21 septembrie 2004 a respins ca nefondat apelul declarat de pârâta SC F.S. SA împotriva sentinței civile nr. 259 din 8 martie 2004 pronunțată de Tribunalul Teleorman, în contradictoriu cu reclamantul V.C.
Pentru a hotărî astfel, instanța de apel a reținut că, cele două contracte încheiate între părți, respectiv din 7 mai 2001 și din 21 august 2001, nu determină în cuprinsul lor obiectul sub forma prestației beneficiarului cesiunii, adică a prețului datorat pentru dreptul transmis de cealaltă parte, cu consecința constatării nulității respectivelor contracte.
împotriva deciziei civile mai sus menționată, a declarat recurs pârâta SC F.S. SA Videle criticând-o ca fiind neteminică și nelegală, invocând prevederile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., pentru următoarele considerente :
- Cum litigiul dedus judecății este guvernat de Legea nr. 64/1991 privind brevetele de invenții, reclamantul V.C. a transmis pârâtei prin cele două contracte de cesiune un drept subiectiv, respectiv dreptul de a solicita eliberarea unui brevet de invenție și nu însuși un brevet de invenție susceptibil de a fi exploatat industrial.
- Acordul exprimat de către inventator (reclamant) în convenția mai sus menționată nu presupune în mod obligatoriu o contraprestație bănească în partea unității pârâte în cadrul căreia s-a realizat invenția. Că, remunerarea autorului se găsește în art. 37 din Legea nr. 64/1991 republicată, potrivit căruia "pentru invențiile create și realizate în condițiile art. 5 alin. (1) inventatorul beneficiază de drepturi patrimoniale stabilite pe bază de contract încheiat cu solicitantul sau după caz cu titularul brevetului.
- Drepturile patrimoniale se stabilesc în funcție de efectele economice și/sau sociale rezultate din exploatarea brevetului sau în funcție de aportul economic al invenției.
- Instanțele în mod greșit au reținut existența unei nulități absolute a celor două convenții încheiate între părți, devreme ce "prețul" nu a reprezentat o condiție de valabilitate a actului prin care s-a transmis dreptul de eliberare a brevetului de invenție.
Recursul este fondat.
Obiectul litigiului dintre reclamantul V.C. și pârâta SC F.S. SA Videle îl constituie constatarea nulității a două contracte de cesiune, respectiv: "Contractul de cesiune a dreptului la eliberare de brevet" încheiat la data de 7 mai 2001 și "Contractul de cesiune" încheiat la data de 21 august 2001, filele 7-8 din dosarul nr. 5367/2003 al Tribunalului Teleorman anexat la dosarul cauzei.
Din cuprinsul primului contract rezultă că reclamantul (cedentul) transferă cesionului (pârâtei) dreptul de eliberarea brevetului pentru invenția cu titlu "Procedeu pentru protejarea interioară anticorosivă și antierozivă a conductelor metalice cu mase plastice extrudate și produselor realizate prin aplicarea procedeului" , iar cel de-al doilea contract evidențiază faptul că cedentul (reclamantul) transferă cesionului (pârâtei) dreptul la înregistrarea unei cereri internaționale și la înscrierea priorității cererii de brevet de invenție înregistrată în România cu nr. 2001005100A/2001.
Reclamantul nu este angajatul pârâtei cu contract individual de muncă în condițiile Codului muncii ci în baza unei convenții civile de prestări civile, fila 39 din dosarul de fond.
Litigiul dedus judecății este guvernat de normele speciale ale Legii nr. 64/1991 republicată privind brevetele de invenții. în acest sens, reclamantul a transmis pârâtei prin cele două contracte de cesiune un drept subiectiv respectiv dreptul de a solicita eliberarea unui brevet de invenție și nu însuși un brevet de invenție, susceptibil de a fi exploatat industrial.
Cu alte cuvinte, cele două "contracte de cesiune" mai sus invocate nu întrunesc elementele unui contract încheiat în condițiile art. 948 C. civ., ci este vorba de o împuternicire dată de reclamantul V.C. pârâtei SC F.S. SA Videle în vederea obținerii a două brevete de invenție de la O.S,I.M.
în speță, nefiind vorba de contracte de cesiune încheiate cu nerespectarea condițiilor prevăzute de art. 948 C. civ, reclamantul nu poate solicita constatarea nulității celor două "așa-zise" contracte de concesiune.
Instanțele dând curs celor solicitate de reclamant, au pronunțat o sentință netemeinică și dată cu aplicarea greșită a legii.
De asemenea, instanțele au greșit și pentru faptul că au dispus recunoașterea calității de cosolicitant al reclamantului privind cererile pârâtei cebrevent de invenție, devreme ce între părți nu a existat vreo astfel de înțelegere.
Eventualele probleme legate de remunerarea autorului invenției (cedentului) sunt concretizate în art. 37 din Legea nr. 64/1991 potrivit căruia "pentru invențiile create și realizate în condițiile art. 6 alin. (1) cu clauză continuă și respectiv ale art. 5 alin. (2) inventatorul beneficiază de drepturi patrimoniale stabilite pe bază de contract încheiat cu solicitantul sau, după caz, cu titularul brevetului.
Drepturile patrimoniale se stabilesc în funcție de efectele economice și/sau sociale rezultate din exploatarea brevetului sau în funcție de aportul economic al invenției".
Cu alte cuvinte "prețul" cuvenit autorului despre care face vorbire reclamantul în cuprinsul acțiunii introductive se stabilește ulterior depunerii cererii de eliberare a brevetului de invenție.
Pentru toate aceste considerente, Curtea a reținut că motivele de recurs invocate se circumscriu termenilor de drept prevăzute de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. și în consecință a fost admis recursul declarat de SC F.S. SA Videle împotriva deciziei civile nr. 1754 din 21 septembrie 2004 a Curții de Apel București.
S-a modificat decizia atacată, apelul aceleași părți împotriva sentinței civile nr. 259 din 9 martie 2004 a Tribunalului Teleorman, pe care a schimbat-o în tot, în sensul că a respins acțiunea ca nefondată.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5567/2005. Civil | ICCJ. Decizia nr. 5435/2005. Civil → |
|---|
