ICCJ. Decizia nr. 6509/2005. Civil. Conflict negativ de competenta. Stabilirea competenţei
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 6509
Dosar nr. 5300/2005
Şedinţa de la 8 septembrie 200.
Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Oraviţa la data de 24 februarie 2004, M.V.R. şi M.I.V. au chemat în judecată şi personal la interogatoriu pe pârâtele L.M. şi H.V. pentru ca, prin hotărârea ce se va pronunţa, să se constate calitatea de moştenitori testamentari ai defunctului C.P., că pârâtele sunt străine de succesiune, componenţa masei succesorale şi să se dispună sistarea stării de indiviziune.
Prin sentinţa civilă nr. 646 din 6 septembrie 2004, Judecătoria Oraviţa a admis acţiunea, a constatat calitatea reclamanţilor de moştenitori testamentari şi faptul că pârâtele sunt străine de succesiune, prin neacceptare.
A mai constatat calitatea pârâtelor de moştenitoare a defunctei C.E. şi componenţa masei succesorale rămase de pe urma defunctului C.P., dispunând, totodată, ieşirea din indiviziune.
Împotriva acestei sentinţe a declarat apel pârâta H.V.
Tribunalul Caraş Severin, prin Decizia civilă nr. 211 din 23 noiembrie 2004, a declinat competenţa de soluţionare a apelului în favoarea Curţii de Apel Timişoara, cu motivarea că, potrivit dispoziţiilor OUG nr. 65/2004, judecarea apelului este de competenţa materială a curţii de apel.
Curtea de Apel Timişoara, prin Decizia civilă nr. 428 din 23 februarie 2005, a declinat, la rândul său, competenţa de soluţionare a apelului în favoarea Tribunalului Caraş Severin, a constatat conflictul negativ de competenţă şi a trimis cauza Înaltei Curţi pentru soluţionarea conflictului ivit.
Instanţa de apel, verificându-şi competenţa, a constatat că obiectul acţiunii include şi sistarea stării de indiviziune, competenţa soluţionării apelului, potrivit OUG nr. 65/2004, revenind tribunalului.
Analizând actele şi lucrările dosarului, Înalta Curte constată următoarele:
Cererea de chemare în judecată cuprinde mai multe capete de cerere, printre care şi împărţeala judiciară.
În raport de prevederile capitolului VII C. proc. civ., împărţeala judiciară implică stabilirea calităţii părţilor, de moştenitori (coproprietari) şi a componenţei masei de împărţit.
Asemenea litigii, potrivit art. 1 alin. (1) şi art. 2 lit. b) C. proc. civ., se judecă în primă instanţă de judecătorii, indiferent de valoarea masei de împărţit.
În privinţa căii de atac la care este supusă sentinţa pronunţată de judecătorie în prezenta cauză, la data de 6 septembrie 2004, se are în vedere valoarea bunului supus împărţelii, conform art. 2 pct. 2 lit. b) C. proc. civ. (în forma anterioară Legii nr. 219/2005) şi art. 2821 din cod.
Valoarea imobilului pentru care s-a solicitat ieşirea din indiviziune a fost stabilită prin expertiză la suma de 108.115.000 lei, ceea ce înseamnă că împotriva hotărârii pronunţată de instanţa de fond se poate declara recurs.
Judecata recursului declarat împotriva hotărârilor date de prima instanţă fără drept de apel, conform dispoziţiilor legale în vigoare la acea dată [art. 299 alin. (3) C. proc. civ.], era de competenţa instanţei imediat superioare celei care a pronunţat hotărârea.
De altfel, în acelaşi sens sunt şi modificările ulterioare aduse codului de procedură civilă, prin Legea nr. 219/2005 pentru aprobarea OUG nr. 138/2000.
Faţă de cele arătate, Înalta Curte va stabili în favoarea Tribunalului Caraş Severin competenţa de soluţionare a recursului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Stabileşte competenţa de soluţionare a căii de atac în favoarea Tribunalului Caraş Severin.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 8 septembrie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 650/2005. Civil | ICCJ. Decizia nr. 6479/2005. Civil → |
|---|
