ICCJ. Decizia nr. 6511/2005. Civil. Conflict negativ de competenta. Stabilirea competenţei
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 6511
Dosar nr. 9544/2005
Şedinţa din camera de consiliu de la 8 septembrie 2005
Asupra conflictului negativ de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 7147 din 9 decembrie 2004, Judecătoria Târgu-Mureş a admis în parte acţiunea formulată de reclamanţii C.C.F., C.M., C.V. şi C.I., în contradictoriu cu pârâţii F.V. şi F.L.
A fost respinsă excepţia privind tardivitatea promovării cererii reconvenţionale, s-a admis excepţia lipsei calităţii procesuale active a pârâtului-reclamant reconvenţional, pentru petitul de obligare a reclamantului-pârât să reamenajeze trotuarul şi s-a respins cererea reconvenţională.
Pârâţii au fost obligaţi să-şi dea consimţământul pentru edificarea de către reclamanţi a gardului despărţitor, conform certificatului de urbanism nr. 2516 din 16 octombrie 2003, în caz contrar hotărârea ţinând loc de consimţământ şi să asigure accesul pentru tencuirea şi întreţinerea peretelui exterior de la imobilul corp B situat pe limita proprietăţii pârâţilor.
S-a respins cererea pentru înscrierea acestei obligaţii în cartea funciară şi s-a luat act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de fond a reţinut că reclamanţii şi pârâţii sunt vecini, reclamanţii fiind proprietarii suprafeţei de 722 mp teren şi a corpurilor de clădire A şi B aflate pe teren, iar pârâţii fiind proprietarii terenului şi imobilului înscris în C.F. nr.1430 II Târgu-Mureş.
Reclamanţii au construit imobilul în conformitate cu autorizaţia de construire nr. 868 din 13 iunie 2001, pentru extindere parter şi mansardă şi au obţinut certificatul de urbanism, prin care se reglementează regimul tehnic al gardului împrejmuitor, stabilind că spre stradă gardul va fi transparent, iar între proprietăţi gardurile vor fi opace, cu înălţimi de maxim 2,20 m.
În certificatul de urbanism există menţiunea că pentru eliberarea autorizaţiei de construire este necesar acordul autentificat al proprietarilor, însă pârâţii, care nu se opun la construirea gardului, doresc ca acesta să fie transparent pentru a putea circula aerul şi a pătrunde lumina soarelui.
Reţine instanţa de fond că, gardul neputând fi construit la o înălţime mai mare de 2,20 m şi nefiind incinte închise, susţinerea pârâţilor că prin construirea gardului nu pătrund razele solare nu este întemeiată.
Pârâţii au formulat cerere reconvenţională prin care au solicitat ca reclamanţii să fie obligaţi să dărâme zidul despărţitor, cerere care se respinge, deoarece zidul a fost construit după edificarea locuinţei, iar cererea privitoare la obligarea reclamanţilor de a reamenaja trotuarul se respinge pentru lipsa calităţii procesuale active, pentru că trotuarul este domeniul oraşului Târgu-Mureş.
Împotriva acestei hotărâri au declarat apel pârâţii F.V. şi F.L., iar Curtea de Apel Târgu-Mureş, prin Decizia civilă nr. 184/A din 15 aprilie 2005, a declinat competenţa în favoarea Tribunalului Mureş, reţinând că, potrivit OUG nr. 65/2004 privind modificarea Codului de procedură civilă, apelurile aflate pe rolul curţilor de apel se trimit spre competentă soluţionare tribunalelor.
Primind dosarul, Tribunalul Mureş, prin Decizia civilă nr. 125 din 6 iunie 2005, a declinat competenţa de soluţionare a apelului în favoarea Curţii de Apel Târgu-Mureş şi, constatând ivit conflictul negativ de competenţă, a înaintat dosarul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, pentru a hotărî asupra conflictului.
Tribunalul a reţinut că obiectul cererii principale, cu care a fost investită instanţa de fond este „obligaţie de a face" şi că, potrivit art. 3 pct. 2 C. proc. civ., aşa cum a fost modificat prin OUG nr. 65/2004, Curţile de Apel judecă apelurile declarate împotriva hotărârilor pronunţate de judecătorii şi tribunale în primă instanţă, dacă prin lege nu se prevede altfel, iar cazurile în care tribunalele judecă apeluri sunt expres prevăzute de art. 2 pct. 2 C. proc. civ.
Reţine tribunalul, că art. II alin. (3) din OUG nr. 65/2004, aşa cum a fost modificat prin Legea nr. 493/2004, se referă numai la apelurile care, potrivit art. 2 pct. 2 C. proc. civ., sunt de competenţa tribunalelor. Or, obiectul acţiunii de faţă nu se încadrează în situaţiile prevăzute de acest text.
Înalta Curte, în baza art. 22 alin. (3) şi (5) C. proc. civ., va stabili competenţa de soluţionare a apelului, în favoarea Tribunalului Mureş, pentru următoarele considerente.
Faţă de conţinutul art. 2 pct. 2 şi art. 3 pct. 2 C. proc. civ. de la data când s-a ivit conflictul negativ de competenţă şi de obiectul cererilor cu care a fost investită instanţa de fond, competenţa soluţionării apelului aparţinea Curţii de Apel Târgu-Mureş, deoarece art. II alin. (3) din OUG nr. 65/2004, modificat prin Legea nr. 493/2004, prevedea în mod expres cazurile în care apelurile aflate pe rolul curţilor de apel se trimiteau la tribunale. Potrivit textului menţionat, trimiterea apelurilor privea numai cazurile prevăzute la alin. (2) şi nu toate apelurile aflate pe rol, aşa cum reţine curtea de apel.
Or, art. II alin. (2) din OUG nr. 65/2004 se referă la instanţele competente, potrivit prezentei ordonanţe, iar prin ordonanţă s-a stabilit competenţa tribunalelor de a soluţiona apelurile declarate împotriva hotărârilor pronunţate de judecătorii în primă instanţă: în cererile de divorţ; în cererile de împărţeală judiciară, cu excepţia celor care, potrivit legii, nu sunt supuse apelului; în cererile privind raporturile procesuale dintre părinţi şi copiii minori; în cererile privind filiaţia; în alte cazuri expres prevăzute de lege.
În toate celelalte cazuri competenţa soluţionării apelurilor aparţinea curţilor de apel.
Prin urmare, potrivit textelor citate, tribunalul nu era instanţa competentă să soluţioneze apelul declarat de pârâţi, însă, în prezent, potrivit art. 2 pct. 2 C. proc. civ., aşa cum a fost modificat prin Legea nr. 219 din 5 iulie 2005 privind aprobarea OUG nr. 138/2000, tribunalul este competent să soluţioneze toate apelurile declarate împotriva hotărârilor pronunţate de judecătorii în primă instanţă.
Întrucât prin această lege s-a consacrat plenitudinea de competenţă materială a tribunalului în privinţa judecării apelurilor declarate împotriva hotărârilor pronunţate de judecătorii, se va stabili competenţa de soluţionare a apelului declarat de pârâţi împotriva sentinţei pronunţate de Judecătoria Târgu-Mureş, în favoarea Tribunalului Mureş.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Stabileşte competenţa de soluţionare a căii de atac în favoarea Tribunalului Mureş.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 8 septembrie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 6542/2005. Civil | ICCJ. Decizia nr. 650/2005. Civil → |
|---|
