ICCJ. Decizia nr. 7354/2005. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 7354
Dosar nr. 11728/200.
Şedinţa de la 29 septembrie 2005
Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
La data de 29 ianuarie 2004, reclamanţii R.E.I. şi R.A. au investit Judecătoria Turda cu o cerere de chemare în judecată, prin care au solicitat în contradictoriu cu pârâtul C.O., să se constate că acesta a înstrăinat valabil autoutilitara marca „Saviem", să se dispună radierea autoturismului de pe numele său şi să fie obligat pârâtul la plata sumei de 4.000.000 lei, despăgubiri reprezentând impozit aferent autovehiculului începând cu data înstrăinării, precum şi la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de proces.
Prin sentinţa civilă nr. 2110 de la 11 iunie 2004, Judecătoria Turda a admis acţiunea, a constatat că reclamantul a înstrăinat pârâtului dreptul de proprietate asupra autoutilitarei „Saviem", l-a obligat pe acesta să efectueze toate demersurile necesare pentru radierea autovehiculului de pe numele reclamantului din evidenţele poliţiei.
A dispus obligarea pârâtului la 4.000.000 lei, despăgubiri reprezentând impozit şi la 2.616.000 lei cheltuieli de judecată.
Împotriva acestei sentinţe a declarat apel pârâtul C.O., criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
Tribunalul Cluj, prin încheierea nr. 247/A din 24 septembrie 2004 a admis excepţia necompetenţei sale materiale şi a declinat în favoarea Curţii de Apel Cluj competenţa de soluţionare a apelului declarat în cauză.
Pentru a se dezinvesti, Tribunalul a reţinut că la data pronunţării sentinţa Judecătoriei Turda (11 iunie 2004) erau în vigoare dispoziţiile Legii nr. 195/2004 pentru aprobarea OUG nr. 58/2003 privind modificarea şi completarea Codului de procedură civilă, dar că obiectul litigiului este obligaţia de a face, aşa încât nu sunt aplicabile în speţă prevederile art. 2821, din legea menţionată.
Ca atare, s-a apreciat incidenţa normelor de competenţă materială prevăzute de art. 3 pct. 2 C. proc. civ., potrivit cu care „curţile de apel judecă ca instanţe de apel, apelurile declarate împotriva hotărârilor pronunţate de judecătorii şi tribunale în primă instanţă, şi cu această motivare, cauza a fost declinată Curţii de Apel Cluj.
Pe rolul acestei din urmă instanţe, cauza a fost înregistrată sub nr. 12379/2004, iar prin încheierea civilă din 15 decembrie 2004, Curtea de Apel Cluj, secţia civilă de muncă şi asigurări sociale, pentru minori şi familie, s-a dezinvestit, la rându-i.
Ca atare, a reţinut în considerentele încheierii că hotărârea atacată este supusă recursului, nu apelului şi că sunt aplicabile prevederile art. 299 alin. (3) C. proc. civ., astfel cum a fost introdus prin Legea nr. 195/2004.
Ca atare, în temeiul alin. (3) al art. 299, mai sus evocat „în situaţiile în care, potrivit dispoziţiilor prezentului cod sau ale legii speciale, încheierile sau alte hotărâri pronunţate de instanţele judecătoreşti sunt supuse numai recursului, judecarea acestei căi de atac este de competenţa instanţei imediat superioare celei care a pronunţat hotărârea în cauză, sau, după caz, de competenţa instanţei expres prevăzută de lege".
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a fost sesizată a pronunţa regulatorul de competenţa şi va stabili în favoarea Tribunalului Cluj, competenţa soluţionării apelului declarat de pârâtul C.O. împotriva sentinţei civile nr. 2110 din 11 iunie 2004 a Judecătoriei Turda, pentru considerentele ce succed:
La data de 29 ianuarie 2004, reclamanţii au investit Judecătoria Turda cu o acţiune având ca obiect: obligaţia de a face, aşa încât în raport de „pretenţia" dedusă judecăţii este de precizat că cererea de chemare în judecată nu are caracter patrimonial, deci nu poate fi susceptibilă de a-i fi aplicabile prevederile art. 2821 C. proc. civ.
Ca atare, calea de atac este apelul care este de competenţa tribunalului, potrivit dispoziţiilor Legii nr. 219/2005 de imediată aplicare.
Astfel, în temeiul art. 2 pct. 2 C. proc. civ. cu modificările şi completările aduse prin Legea nr. 219/2005 privind aplicarea OUG nr. 138/2000 „tribunalele judecă ca instanţe de apel, apelurile declarate împotriva hotărârilor pronunţate de judecătorii în primă instanţă".
În consecinţă apelul va fi judecat de Tribunalul Cluj.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Stabileşte în favoarea Tribunalului Cluj competenţa soluţionării apelului declarat de pârâtul C.O. împotriva sentinţei civile nr. 2110 din 11 iunie 2004 pronunţată de Judecătoria Turda.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 29 septembrie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 7404/2005. Civil | ICCJ. Decizia nr. 7355/2005. Civil. Conflict negativ de... → |
|---|
