ICCJ. Decizia nr. 7351/2005. Civil. Conflict negativ de competenţă. Stabilirea competenţei
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 7351
Dosar nr. 11154/2005
Şedinţa de la 29 septembrie 2005
Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
La data de 23 noiembrie 2003, reclamanta SC M. SRL a chemat în judecată pe pârâtul C.M. pentru ca, prin sentinţa ce instanţa va pronunţa să dispună evacuarea pârâtului din spaţiul situat în Sibiu, în suprafaţă de 108 mp, pe care acesta din urmă îl ocupă fără titlu legal şi obligarea pârâtului la plata sumei de 1500 Euro (echivalentul în lei la data plăţii), reprezentând folos necuvenit, ca urmare a imposibilităţii reclamantei de a folosi spaţiul mai sus individualizat.
Prin sentinţa civilă nr. 2686 din 20 aprilie 2004 Judecătoria Sibiu a admis în parte acţiunea şi l-a obligat pe pârât la plata sumei de 324 Euro (sau echivalentul în lei data plăţii).
A respins capătul de cerere privind evacuarea din spaţiul reprezentând adăpost pentru animale, mai sus individualizat.
Împotriva acestei sentinţe au declarat apel ambele părţi, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
Prin Decizia civilă nr. 34/A din 14 ianuarie 2005, Curtea de Apel Alba Iulia şi-a declinat competenţa materială de soluţionare a căii de atac în favoarea Tribunalului Sibiu.
Pentru a se dezinvesti, această instanţă a apreciat că obiectul litigiului are caracter patrimonial, iar potrivit art. 2 C. proc. civ., astfel cum a fost modificat prin OUG nr. 58/2003, calea de atac este recursul, iar competent material a-l soluţiona este tribunalul, incidente în cauză fiind dispoziţiile art. 299 alin. (3) C. proc. civ.
Apelul a fost înregistrat pe rolul Tribunalului Sibiu sub nr. 1375/2005, iar prin Decizia nr. 203 din 7 iunie 2005 Tribunalul Sibiu, secţia civilă, şi-a declinat, la rându-i, competenţa materială de soluţionare în favoarea Curţii de Apel Alba Iulia, cu motivarea că hotărârea atacată a fost pronunţată la 20 aprilie 2004, înainte de modificările aduse Codului de procedură civilă, prin Legea nr. 195/2005.
Astfel, s-a reţinut în considerentele hotărârii de dezinvestire că, la data pronunţării erau în vigoare dispoziţiile OUG nr. 138/2000, şi potrivit art. 2821 C. proc. civ. nu sunt supuse apelului, "hotărârile judecătoreşti date în primă instanţă în cererile introduse pe cale principală privind pensii de întreţinere, obligaţii de plată a unei sume de bani sau de predare a unui bun imobil în valoare de până la 200 milioane lei inclusiv, acţiunile posesorii, înregistrările în registrele de stare civilă, luarea măsurilor asiguratorii".
Instanţa a apreciat că obiectul acţiunii cu care a fost investită îl reprezintă evacuarea şi, ca atare, cererea de chemare în judecată nu are caracter patrimonial şi nu se încadrează în ipoteza prevăzută de art. 2821 C. proc. civ.
S-a concluzionat că, în temeiul art. 725 alin. (4) din acelaşi cod, hotărârea fiind pronunţată înainte de intrarea în vigoare a legii noi, rămâne supusă căii de atac prevăzută de legea sub imperiul căreia a fost pronunţată, că aceasta este apel, iar potrivit art. 2 pct. 2 C. proc. civ. apelul cade în competenţa materială a Curţii de Apel Alba Iulia.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a fost investită a se pronunţa prin regulator de competenţă asupra instanţei competentă material a soluţiona calea de atac, dat fiind conflictul negativ ivit între Tribunalul Sibiu şi Curtea de Apel Alba Iulia.
Astfel, va stabili în favoarea Tribunalului Sibiu, competentă soluţionării apelului declarat împotriva sentinţei civile nr. 2686 din 20 aprilie 2004 a Judecătoriei Sibiu, pentru considerentele ce succed:
Corect a reţinut Tribunalul Sibiu că, la data formulării cererii de chemare în judecată erau în vigoare dispoziţiile Codului de procedură civilă, în reglementarea anterioară Legii nr. 195/2005.
Întrucât obiectul acţiunii este evacuarea, cerere cu caracter nepatrimonial, deci neevaluabil, în bani, este de precizat că nu pot fi incidente în cauză prevederile art. 282 C. proc. civ., în reglementarea edictată de legiuitor, anterior modificării prin art. 1 pct. 4 din Legea nr. 195/2004, publicată în Monitorul Oficial din 26 mai 2004.
De altfel, cererea exprimată în cel de-al doilea petit, obligarea la plata sumei de 1.500 Euro are caracter accesoriu, decurgând din obiectul principal care este evacuarea, pretenţiile băneşti fiind, în înţelesul art. 17 C. proc. civ. o cerere accesorie şi care urmează cererii principale sub aspectul competenţei materiale.
Calea de atac se naşte în raport de data pronunţării hotărârii atacate şi de obiectul acţiunii.
Ca atare, potrivit art. 2 pct. 2 C. proc. civ., în vigoare la aceea dată, tribunalele ca instanţe de apel judecă apelurile declarate împotriva hotărârilor pronunţate de judecătorii în primă instanţă.
În concluzie, pentru considerentele expuse mai sus, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, pe calea regulatorului de competenţă va stabili în favoarea Tribunalului Sibiu competenţa soluţionării apelului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Stabileşte în favoarea Tribunalului Sibiu competenţa soluţionării apelului declarat de pârâtul C.M. împotriva sentinţei civile nr. 2686 din 20 aprilie 2004 a Judecătoriei Sibiu.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 29 septembrie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 7355/2005. Civil. Conflict negativ de... | ICCJ. Decizia nr. 7344/2005. Civil. Stabilirea competenţei → |
|---|
