ICCJ. Decizia nr. 7539/2005. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 7539
Dosar nr. 1852/200.
Şedinţa publică din 4 octombrie 2005
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 2967 din 10 septembrie 2002 Judecătoria Oneşti a admis în parte acţiunea formulată de reclamantul S.I. împotriva pârâţilor C.A. şi C.I. şi i-a obligat pe aceştia să lase reclamantului în deplină proprietate terenul în suprafaţă de 3527 mp din extravilanul municipiului Oneşti, punctul „Chisc", învecinată cu D.E., P.G. şi P.N.
Prin aceeaşi hotărâre au fost obligaţi pârâţii să achite reclamantului 5.572.790 lei cu titlu de despăgubiri pentru teren şi 10.220.000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunţa această sentinţă, prima instanţă a reţinut că reclamantul a făcut dovada dreptului său la proprietate cu contractul de vânzare-cumpărare nr. 540 din 4 martie 2002, iar expertiza efectuată în cauză a concluzionat că pârâţii ocupă 3527 mp din terenul reclamantului, în suprafaţă totală de 5000 mp.
Împotriva acestei sentinţe au declarat apel pârâţii, C.A. şi C.I., apel ce a fost respins ca nefondat prin Decizia civilă nr. 1300 A din 2 decembrie 2002 a Tribunalului Bacău, în considerentele căreia s-a reţinut că terenul proprietatea reclamantului, în suprafaţă de 5000 mp este situat în parcela 1119/8, iar terenul proprietatea pârâţilor, în suprafaţă de 4482, 87 mp este situat în parcelele 1119/9 şi 1116, astfel cum rezultă din titlurile de proprietate ale părţilor. Ca atare, s-au considerat ca neîntemeiate susţinerile apelanţilor pârâţi în sensul că aceeaşi suprafaţă de teren se regăseşte în titlurile ambelor părţi, în realitate terenurile fiind distincte şi nejustificându-se procedura comparării titlurilor de proprietate.
Împotriva deciziei menţionate au declarat recurs pârâţii C.A. şi C.I., susţinând că în tarlaua 35, parcela 1119/8 proprietatea lui S.I. are o lăţime de 19,60 m, iar parcelele proprietatea lor au o lăţime de 13,7 m (1119/9) şi respectiv 5 m (1116), cu o lungime de 255 m.
În motivarea recursului, recurenţii au arătat că aşa cum se evidenţiază în schiţe anexă la raportul de expertiză, pe o lăţime de 13,83 m terenurile părţilor se suprapun, astfel că instanţa de fond şi apel trebuiau să compare cele două acte de proprietate şi să constate că titlul lor este mai vechi.
Curtea de Apel Bacău, secţia civilă, prin Decizia civilă nr. 536 din 17 aprilie 2003, a admis recursul pârâţilor şi a modificat în tot, Decizia civilă nr. 1300 A din 2 decembrie 2002 a Tribunalului Bacău în sensul că a admis apelul, a schimbat în tot sentinţa civilă nr. 2967 din 10 septembrie 2002 a Judecătoriei Oneşti şi a respins acţiunea ca nefondată.
A fost obligat reclamantul la 2.427.000 lei cheltuieli de judecată la toate instanţele.
Pentru a pronunţa această hotărâre, Curtea de Apel Bacău a reţinut că, aşa cum rezultă din schiţa la raportul de expertiză, proprietatea pârâţilor are o lăţime de 13,07 mp, ori din schiţe cadastrală rezultă că lăţimea proprietăţii pârâţilor este de 18,07 m, ceea ce conduce la concluzia că proprietăţile părţilor se suprapun pe o suprafaţă de aproximativ 5 m. S-a apreciat că în această situaţie se impune compararea celor două titluri de proprietate ale părţilor şi s-a dat preferinţă titlului pârâţilor, care a fost încheiat la 17 iulie 2000, faţă de titlul reclamantului datând din 4 martie 2002.
Mai mult, s-a reţinut că pârâţii stăpânesc terenul cumpărat încă din iulie 2000 şi, până la data la care reclamantul a devenit proprietar, nu au avut litigii privind proprietatea cu vânzătoarea de la care a cumpărat reclamantul.
Împotriva deciziei Curţii de Apel Bacău, a declarat recurs în anulare Procurorul General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie la 2 martie 2004, în conformitate cu prevederile art. 27 lit. f) din Legea nr. 92/1992 şi ale art. 330 pct. 2 C. proc. civ., în vigoare la data când hotărârile judecătoreşti au devenit irevocabile, şi ale art. II alin. (3) din OUG nr. 58 din 25 iunie 2003.
Prin motivele recursului în anulare s-a criticat hotărârea menţionată ca vădit netemeinică, susţinându-se că din schiţele cadastrale anexă la contractele de vânzare-cumpărare ale părţilor, rezultă că lăţimea proprietăţilor la drumul de exploatare (DE) este de 19,41 m pentru reclamant şi 18,07 m pentru pârâţi.
De asemenea, s-a arătat că expertiza tehnică întocmită de expertul tehnic D.E. a concluzionat că pârâţii ocupă drept din terenul reclamantului suprafaţa de 3527 mp, având o lăţime la drumul de exploatare (DE) de 13,83 m şi o lungime de 255 m.
În schiţa anexă la raportul de expertiză, expertul a indicat lăţimea terenului ca fiind de 13,07 m, deşi în schiţa anexă la contractul de vânzare-cumpărare este indicată lăţimea de 18,07 m.
În recursul în anulare s-a precizat că această neconcordanţă conduce la concluzia că cele două terenuri se suprapun pe o lăţime de 5 m şi o lungime de 255 m şi că expertul a stabilit că lăţimea ocupată fără drept de către pârâţi este de 13,83 m din terenul reclamantului. Pârâţii nu au formulat obiecţiuni la raportul de expertiză.
S-a susţinut că instanţa de recurs nu a avut în vedere că pârâţii au recunoscut faptul că folosesc suprafaţa de teren în litigiu şi a ignorat împrejurarea că aceştia nu justifică vreun titlu pentru diferenţa de 8,83 m lăţime la drumul de exploatare (DE).
S-a considerat că în mod eronat au fost comparate titlurile de proprietate ale părţilor, deşi cele două terenuri învecinate sunt identificate în parcele diferite, având numere cadastrale diferite, suprapunându-se numai pe lăţimea de 9 m şi lungimea de 255 m, pentru care numai reclamantul a justificat titlu.
În consecinţă s-a considerat că se impunea admiterea în parte a acţiunii reclamantului.
Analizând ansamblul probelor administrat în cauză, raportat la motivele invocate, Curtea urmează să aprecieze că recursul în anulare este nefondat, având în vedere următoarele considerente:
Acţiunea în revendicare este acţiunea proprietarului neposesor împotriva posesorului neproprietar. În speţă, aşa cum se arată prin motivarea recursului în anulare, din schiţele anexă la contractele de vânzare-cumpărare ale părţilor coroborate cu schiţa anexă la raportul de expertiză, deşi cele două imobile sunt diferite ca suprafaţă şi amplasament, se suprapun pe o lăţime de 5 m şi o lungime de 255 m.
În această situaţie, s-a procedat corect de către instanţa de recurs la compararea titlurilor de proprietate.
De asemenea s-a apreciat corect că titlul pârâţilor este preferabil titlului reclamantului, fiind mai vechi şi transcris anterior încheierii contractului de vânzare-cumpărare al reclamantului.
Împrejurarea că prin întâmpinarea depusă în faţa primei instanţe, pârâţii au recunoscut că stăpânesc terenul nu poate conduce la concluzia că au achiesat la pretenţiile reclamantului, în condiţiile în care au făcut referire la terenul menţionat în titlul lor şi au invocat calitatea lor de cumpărători de bună credinţă.
Reclamantul nu a făcut dovada deposedării sale de suprafaţa de teren revendicată, respectiv a ocupării abuzive de către pârâţi a acestuia, în condiţiile în care, aşa cum rezultă din expertiză aceştia stăpânesc 4482,870 mp.
Interpretarea dată prin motivarea recursului în anulare raportului de expertiză este eronată, calculul aritmetic conducând la concluzia că suprafaţa de teren pentru care pârâţii nu justifică titlu este de 8,83 m lăţime x 255 m lungime (2251,65 mp), ceea ce ar însemna că aceşti ar stăpâni în fapt 6733,935 mp (terenul din actul lor de proprietate, 4482,870 mp plus terenul în plus de 2252,65 mp). Or, în realitate pârâţii stăpânesc, aşa cum a precizat şi expertul 4482,870 mp
Faţă de considerentele expuse, Curtea va aprecia că Decizia atacată este legală şi temeinică, nefiind întrunite dispoziţiile art. 330 pct. 2 C. proc. civ., motiv pentru care se va respinge ca nefondat recursul în anulare declarat de Procurorul General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul în anulare declarat de Procurorul General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie împotriva deciziei nr. 536 din 17 aprilie 2005 a Curţii de Apel Bacău.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţa publică, astăzi 4 octombrie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 7372/2005. Civil | ICCJ. Decizia nr. 7545/2005. Civil → |
|---|
