ICCJ. Decizia nr. 7649/2005. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 7649
Dosar nr. 18685/200.
Şedinţa publică din 6 octombrie 2005
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la Tribunalul Hunedoara la data de 8 octombrie 2003, reclamantul G.L. a chemat în judecată pe pârâtul Primarul comunei Baru, solicitând instanţei ca prin hotărârea ce se va pronunţa, să se dispună anularea dispoziţiei nr. 123 din 29 august 2003, emisă de Primarul comunei Baru şi, pe cale de consecinţă, să se dispună restituirea în natură sau prin echivalent a terenului înscris în C.F. nr. 801 Livadea de Câmp, preluat abuziv de stat.
În motivarea cererii, reclamantul a arătat că pârâtul nu a ţinut seama de actele justificative depuse la dosar, din care rezultă că preluarea terenului a fost abuzivă şi se încadrează în prevederile art. 2 lit. h) din Legea nr. 10/2001.
Prin întâmpinare, pârâtul a solicitat respingerea acţiunii ca neîntemeiată, întrucât imobilul în litigiu nu face obiectul Legii nr. 10/2001, regimul său juridic fiind reglementat de dispoziţiile Legii nr. 18/1991, cu modificările ulterioare.
Tribunalul Timiş, secţia civilă, prin sentinţa nr. 167 din 4 februarie 2004, a admis în parte acţiunea formulată de reclamantul G.L. împotriva pârâtului Primarul comunei Baru şi în consecinţă, a anulat dispoziţia nr. 123 din 29 august 2003 obligând pârâtul să emită o nouă dispoziţie, în temeiul căreia, reclamantul va beneficia de măsuri reparatorii prin echivalent corespunzătoare valorii terenului înscris în C.F. 801 Livadea de Câmp.
A obligat pârâtul să plătească reclamantului suma de 1.500.000 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut în esenţă, că solicitarea reclamantului face obiectul prevederilor Legii nr. 10/2001, întrucât legiuitorul a avut în vedere şi terenurile din intravilanul localităţilor care până la intrarea în vigoare a acesteia, respectiv februarie 2001, nu au fost restituite integral persoanelor îndreptăţite.
Împotriva acestei sentinţe a declarat apel reclamantul G.L., solicitând modificarea în parte, în sensul să se dispună şi restituirea terenului rămas liber de construcţii.
Curtea de Apel Alba Iulia, secţia civilă, prin Decizia nr. 1117/A din 1 iulie 2004, a admis apelul reclamantului, a anulat hotărârea atacată, precum şi dispoziţia nr. 123 din 29 august 2003 emisă de Primarul comunei Baru şi a trimis notificarea nr. 104 din 26 octombrie 2001, spre competentă soluţionare în procedura administrativ jurisdicţională unităţii deţinătoare a imobilului înscris în C.F. 801 Livadea de Câmp, top. 223, 224, 225, F. Hunedoara.
Pentru a decide astfel, instanţa de apel a reţinut că imobilul se află în patrimoniul unei alte persoane juridice deţinătoare, respectiv F. Hunedoara, Deva, aşa cum rezultă din actele aflate la dosar.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamantul, solicitând instanţei retrocedarea în natură a imobilului în litigiu, prin obligarea pârâtului Primarul comunei Baru la emiterea unei decizii în acest sens şi a F. la plata unei despăgubiri pentru folosinţa terenului de sub construcţie.
A mai susţinut că instanţa de fond i-a acordat şi cheltuielile de judecată, însă instanţa de apel a omis a le menţine.
Recursul nu este fondat.
Prin acţiunea introductivă, reclamantul a contestat dispoziţia nr. 123 din 29 august 2003 emisă de Primarul comunei Baru, în temeiul Legii nr. 10/2001, privind regimul juridic al unor imobile preluate abuziv de Statul Român în perioada 6 martie 1945–22 decembrie 1989.
Dispoziţia contestată a avut ca obiect notificarea înregistrată sub nr. 104 din 26 octombrie 2001, adresată Primăriei comunei Baru, prin care s-a cerut restituirea în natură a unui teren în suprafaţă de 630 mp.
Reclamantului i s-a comunicat de către F. Deva, că terenul în litigiu este ocupat de construcţiile proprietate privată ale Cooperaţiei de consum şi că în conformitate cu prevederile art. 87 din Legea nr. 109/1994, are dreptul de folosinţă veşnică asupra terenului cât timp va exista imobilul.
Art. 20 din Legea nr. 10/2001 prevede că restituirea în natură, soluţie cerută de recurentul-reclamant prin acţiunea introductivă, se face direct de către unitatea care deţine imobilul solicitat, în speţă de F. Deva.
În acest cadru, potrivit art. 21 din Legea nr. 10/2001, notificarea se adresează persoanei deţinătoare, aceasta din urmă având obligaţia să se pronunţe prin decizie sau după caz dispoziţie motivată asupra cererii de restituire în natură.
Prin urmare, soluţia instanţei de apel este legală, urmând a fi menţinută.
Critica reclamantului privind cheltuielile de judecată este nefondată întrucât, instanţa de apel anulând sentinţa primei instanţe şi dispunând trimiterea notificării persoanei juridice deţinătoare, a constatat implicit că pârâtul Primarul comunei Baru nu se află în culpă procesuală pentru a fi obligat la plata cheltuielilor de judecată.
Pentru considerentele menţionate, va respinge ca nefondat recursul declarat de reclamantul G.L.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamantul G.L. împotriva deciziei nr. 1117 A din 1 iulie 2004 pronunţată de Curtea de Apel Alba Iulia, secţia civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 200.
| ← ICCJ. Decizia nr. 7645/2005. Civil | ICCJ. Decizia nr. 7644/2005. Civil → |
|---|
