ICCJ. Decizia nr. 7644/2005. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 7644
Dosar nr. 17658/200.
Şedinţa publică din 6 octombrie 2005
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la data de 13 noiembrie 2003 la Tribunalul Buzău reclamanta G.A. a chemat în judecată pe pârâta Primăria municipiului Buzău solicitând anularea dispoziţiei nr. 361 din 15 octombrie 2003 şi obligarea pârâtei la emiterea unei dispoziţii motivate care să precizeze clar care este suprafaţa de teren ocupată de construcţii pentru care se acordă măsuri reparatorii în echivalent, cuantumul acestora, precum şi suprafaţa de teren rămasă liberă ce va fi restituită în natură.
În drept a invocat dispoziţiile Legii nr. 10/2001.
În motivare a arătat că prin dispoziţia a cărei anulare o cere i s-a respins notificarea privind restituirea în temeiul Legii nr. 10/2001 a suprafeţei de 850 mp teren situat în Buzău, motivat de faptul că terenul este ocupat în totalitate conform detaliului de urbanism legal aprobat propunându-se despăgubiri în echivalent.
Reclamanta arată pe de o parte că dispoziţia a cărei anulare o cere nu indică vreun act normativ iar autorizaţia de restituire nr. 8538/1991 este expirată şi nu s-a realizat obiectivul pentru care a fost emisă. Pe de altă parte, reclamanta arată că nu s-a indicat cuantumul despăgubirii conform valorii estimate a imobilului stabilită de Comisia internă a primăriei.
La data de 3 decembrie 2003 Tribunalul Buzău a introdus în cauză în calitate de pârât Inspectoratul şcolar judeţean Buzău iar la data de 25 februarie 2004 a introdus în cauză şi Ministerul Educaţiei în calitate de pârât.
Prin sentinţa civilă nr. 125 din 10 martie 2004 Tribunalul Buzău a admis în parte contestaţia, a anulat în parte dispoziţia nr. 361 din 15 octombrie 2003 a Primarului municipiului Buzău şi a obligat pârâta la restituirea în natură către reclamantă a suprafeţei de 593,8 mp situată în Buzău, respectiv suprafaţa cuprinsă în perimetrul ABCDEFG conform raportului de expertiză întocmit de expert R.L. anexa nr. 2. A dispus restituirea prin echivalent a restului de teren de 256 mp şi a construcţiei demolate.
Pentru a hotărî astfel instanţa a reţinut că reclamantul are calitate procesuală activă şi are calitatea de persoană îndreptăţită la restituire în conformitate cu dispoziţiile Legii nr. 10/2001. Imobilul revendicat a fost expropriat prin Decretul nr. 2/1986.
Instanţa a mai reţinut că: regimul juridic al terenului şi situaţia sa au fost stabilite prin expertiza efectuată în cauză şi acesta este deţinut de Primărie fiind începută şi neterminată o construcţie pentru care autorizaţia de construire a expirat şi în funcţie de cele reţinute de expertiză s-a dispus restituirea în natură a suprafeţei de 593,8 mp, iar pentru suprafaţa de 256 mp pârâta va fi obligată la restituire prin echivalent .
Împotriva acestei hotărâri Primarul municipiului Buzău pentru Primăria Buzău şi Primăria municipiului Buzău au declarat apel.
Hotărârea este criticată pentru că terenul expropriat este ocupat integral de detalii de urbanism legal aprobate, suprafaţa de 593,8 mp restituită în natură este ocupată de o construcţie aflată în stadiul de structură de rezistenţă în baza autorizaţiei nr. 8538/1991.
Acest obiectiv de investiţii se află în domeniul public al municipiului Buzău.
Prin Decizia nr. 1831 din 9 iunie 2004 Curtea de Apel Ploieşti a admis apelul, a schimbat în parte sentinţa în sensul că a respins cererea de restituire a terenului în suprafaţă de 593,8 mp constatând că reclamanta era îndreptăţită la măsuri reparatorii prin echivalent. A menţinut restul dispoziţiilor.
Pentru a hotărî astfel instanţa a reţinut în esenţă că terenul face parte din planul urbanistic pentru zona centrală a municipiului Buzău aprobat prin HCL nr. 71/2000 şi că nefinalizarea construcţiei de pe terenul în suprafaţă de 593,8 mp nu echivalează cu neautorizarea pentru aceasta existând autorizaţia nr. 8538/1991.
Împotriva acestei decizii reclamanta a formulat recurs invocând dispoziţiile art. 304 pct. 7 şi 9 C. proc. civ.
Decizia este criticată pentru că:
- autorizaţia nr. 8538/1991 a expirat conform Legii nr. 50/1991 şi valabilitatea ei nu a fost prelungită sau nu s-a eliberat o nouă autorizaţie;
- conform art. 6 alin. (1) din Legea nr. 10/2001 pot fi restituite inclusiv terenurile afectate unor investiţii de interes public dacă acestea nu au fost realizate.
- planul urbanistic zonal aprobat prin hotărârea nr. 71/2000 nu poate fi considerat documentaţie legal aprobată deoarece conform Legii nr. 50/1991 cu modificările şi completările ulterioare singura documentaţie de urbanism o reprezintă planul urbanistic general.
Planul urbanistic zonal a fost iniţiat de o societate comercială şi este invocat pentru a zădărnici retrocedarea;
- expertiza a stabilit corect starea de fapt.
Recursul este fondat şi urmează să fie admis pentru considerentele ce vor urma.
Din actele şi lucrările dosarului rezultă că reclamanta are calitate procesuală activă, este persoană îndreptăţită la măsuri reparatorii în sensul dispoziţiilor Legii nr. 10/2001, fiind pe deplin conturată ipoteza prevăzută de art. 24 din lege, aşa cum în mod corect a reţinut instanţa de fond.
Din perspectiva modificărilor aduse Legii nr. 10/2001 de Legea nr. 247/2005 urmează a se constata consolidarea acestei vocaţii a reclamantei.
În mod cert în contextul probator al cauzei o expertiză tehnică topografică reprezintă un mijloc de dovadă util pentru aflarea adevărului şi lămurirea situaţiei de fapt.
Expertiza efectuată în cauză nu a fost contestată de părţi. Aceasta a stabilit că în prezent nu mai există altă autorizaţie de construire în afara celei cu nr. 8538 din 2 august 1991 iar imobilul în litigiu este deţinut de Consiliul local Buzău având o suprafaţă de 594,29 mp.
De altfel, din lucrările dosarului nu se poate concluziona că scopul exproprierii stabilit prin Decretul nr. 2/1986 a fost realizat. Nu s-a făcut o nouă declarare de utilitate publică.
Actul nou depus de recurentă (adresat nr. 50 din 14 iunie 2005 a Primăriei municipiului Buzău de la fila nr. 8 dosarul nr. 17658/2004 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie) din care rezultă că suprafaţa de teren de 4987 mp (care include şi suprafaţa de 850 mp) a fost trecută în proprietatea privată prin Hotărârea nr. 21/2005 a Consiliului local al municipiului Buzău nu poate fi privit decât ca o împotrivire vădită a Primăriei municipiului Buzău de a eluda dispoziţiile Legii nr. 10/2001 în raport de starea de fapt existentă la data introducerii acţiunii.
Aşa fiind soluţia pronunţată de instanţa de apel este nelegală şi pentru considerentele ce preced recursul va fi admis cu consecinţa casării deciziei atacate şi păstrarea sentinţei primei instanţe.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de contestatoarea G.A. împotriva deciziei nr. 1831 din 9 iunie 2004 pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti, secţia civilă
Casează Decizia atacată şi păstrează sentinţa civilă nr. 125 din 10 martie 2004 pronunţată de Tribunalul Buzău, secţia civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 6 octombrie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 7649/2005. Civil | ICCJ. Decizia nr. 7642/2005. Civil → |
|---|
