ICCJ. Decizia nr. 7712/2005. Civil. Conflict negativ de competenţă. Stabilirea competenţei
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 7712
Dosar nr. 6301/2005
Şedinţa de la 6 octombrie 2005
Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
La data de 18 iunie 2003, reclamantul Consistoriul Superior al Bisericii Evanghelice CA din România a chemat în judecată pârâţii Municipiul Sibiu, prin Primar, SC U. SA, I.C., pentru ca prin sentinţa ce instanţa va pronunţa să dispună anularea contractului de vânzare cumpărare cu privire la imobilul situat în Sibiu, înscris în C.F. 12277 nr.top 286/1/III, 286/1/III încheiat între R.A.G.C.L. Sibiu (SC U. SA) şi I.C., repunerea părţilor în situaţia anterioară şi rectificarea cărţii funciare în sensul radierii înscrierilor referitoare la acest contract.
Prin precizarea de acţiune de la 25 septembrie 2003, acelaşi reclamant a solicitat constatarea nulităţii absolute a contractului de vânzare-cumpărare menţionat mai sus, cu nr. 4799/1998 şi a contractului de vânzare cumpărare nr. 496/2002 încheiat între pârâtul I.C. şi F.F.E., P.E.C. şi introducerea în cauză a pârâţilor F.F.E., P.E.C.
Prin sentinţa civilă nr. 614 din data de 29 ianuarie 2004, Judecătoria Sibiu a respins acţiunea şi l-a obligat pe reclamant la 6.000.000 lei, cheltuieli de judecată către pârâţi.
Împotriva acestei sentinţe a declarat apel reclamantul criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
Prin Decizia civilă nr. 87/A pronunţată la 25 ianuarie 2005, Curtea de Apel Alba Iulia, căreia i-a fost dat spre soluţionare apelul a apreciat că nu are competenţă materială în soluţionarea acestei căi de atac şi şi-a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Sibiu.
Pentru a se dezinvesti, instanţa a reţinut că valoarea obiectului litigiului este sub 1 miliard de lei, astfel cum a fost modificat art. 2821 C. proc. civ., prin Legea nr. 195/2004 şi că sentinţa judecătorească nu este susceptibilă de apel, ci în raport de prevederile art. 299 alin. (3) din acelaşi cod, calea de atac este recursul, iar competenţa de soluţionare revine tribunalului în temeiul textului procesual mai sus evocat.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Sibiu sub nr. 943/2005, iar prin Decizia nr. 169 de la 7 aprilie 2005, această instanţă, la rându-i, şi-a declinat competenţa materială de soluţionare a căii de atac în favoarea Curţii de Apel Alba Iulia, cu motivarea că nu pot fi aplicate în speţă, dispoziţiile Legii nr. 195/2004, care nu erau în vigoare la data pronunţării sentinţei, şi nici prevederile art. 2821 în modificarea edictată de legiuitor, ulterior intrării în vigoare a Legii nr. 195/2004.
S-a apreciat că apelul nu poate fi soluţionat de tribunal, întrucât acesta are o competenţă specială în ceea ce priveşte soluţionarea apelului, anume, numai în materiile expres atribuite de legiuitor în competenţa sa, potrivit art. 2 pct. 2 C. proc. civ.
Urmare conflictului negativ de competenţă ivit, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, pe calea regulatorului de competenţă va stabili în favoarea Tribunalului Sibiu competenţa soluţionării apelului pentru considerentele ce succed.
Este de observat că Judecătoria Sibiu a fost investită de reclamant la data de 18 iunie 2003 cu soluţionarea unei acţiuni prin care s-a solicitat, conform precizării cererii introductive de instanţă, constatarea nulităţii absolute a două contracte de vânzare cumpărare şi repunerea părţilor în situaţia anterioară cu efectuarea cuvenitelor rectificări în Cartea Funciară, acţiune cu caracter real, ce tinde la dobândirea dreptului de proprietate asupra imobilului situat în Sibiu, înscris în C.F. nr. 12277 nr.top 286/1/III, 287/1/III.
Scopului urmărit de reclamant, prin cererea de chemare în judecată este readucerea bunului în patrimoniul reclamantei, apropierea acestuia aşa încât acţiunea poate fi valorificată sub criteriul valoric al celor două contracte de vânzare cumpărare, prin raportare la valoarea acestora, de 10.437.973 lei (contract de vânzare-cumpărare nr. 4799/1998) şi 100.000.000 lei (contract de vânzare-cumpărare subsecvent cu nr. 496/2002), în sumă totală de 110.437.973 lei.
Calea de atac se naşte în raport de data pronunţării hotărârii atacate şi de obiectul acţiunii, aşa încât este de precizat că la data de 29 ianuarie 2004, când s-a pronunţat sentinţa nr. 614 art. 2821 C. proc. civ. avea următoarea reglementare „nu sunt supuse apelului hotărârile judecătoreşti date în primă instanţă în cererile introduse pe cale principală privind pensii de întreţinere, obligaţii de plată a unei sume de bani sau de predare a unui bun mobil, în valoare de până la 200 milioane lei inclusiv, acţiunile posesorii, cele referitoare la înregistrările în registrele de stare civilă, luarea măsurilor asiguratorii, precum şi în alte cazuri prevăzute de lege".
Din redactarea art. 2821 rezultă că legiuitorul a enumerat şi evidenţiat expres cazurile care nu sunt susceptibile de apel.
Raportat la obiectul acţiunii, constatarea nulităţii absolute a contractelor de vânzare cumpărare şi repunerea părţilor în situaţia anterioară, cauza dedusă judecăţii nu se regăseşte în cuprinsul cererilor descrise în art. 2821 C. proc. civ. în reglementarea anterioară intrării în vigoare a Legii nr. 195/2004.
Prin actul normativ menţionat legiuitorul a extins sfera cererilor care nu sunt susceptibile de apel cu „litigii al căror obiect are o valoare de până la 1 miliard lei inclusiv."
La data de 29 ianuarie 2004, când a fost pronunţată sentinţa nr. 614 a Judecătoriei Sibiu, nu erau în vigoare dispoziţiile art. 2821 astfel cum au fost modificate, urmare Legii nr. 195/2004, aşa încât Curtea de Apel Alba Iulia nu trebuia să se raporteze la conţinutul art. 2821 în forma reglementată urmare a Legii nr. 195/2004.
Ca atare, sentinţa este supusă apelului care va fi soluţionat de tribunal, potrivit prevederilor art. 2 pct. 2 C. proc. civ., în vigoare la data pronunţării sentinţei Judecătoriei Sibiu, întrucât acestuia îi revine în competenţă apelurile declarate împotriva hotărârilor pronunţate de judecătorii în primă instanţă.
Potrivit textului procedural evocat tribunalul judecă, ca instanţă de apel, apelurile declarate împotriva hotărârilor pronunţate de judecătorii în primă instanţă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Stabileşte în favoarea Tribunalului Sibiu competenţa soluţionării apelului declarat de reclamantul Consistoriul Superior al Bisericii Evanghelice CA din România împotriva sentinţei civile nr. 614 din 29 ianuarie 2004 a Judecătoriei Sibiu.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 6 octombrie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 771/2005. Civil. Conflict negativ de... | ICCJ. Decizia nr. 7678/2005. Civil. Anulare act; evacuare.... → |
|---|
