ICCJ. Decizia nr. 807/2005. Civil
Comentarii |
|
Prin sentința civilă 475 din 6 iunie 2003 a Tribunalului Maramureș s-a admis plângerea formulată de petenta C.M. în contradictoriu cu Primăria Moisei și Prefectura județului Maramureș. Primăria a fost obligată să emită pe seama petentei dispoziția motivată care să cuprindă în temeiul art. 24 Legea nr. 10/2001 oferta de restituire prin echivalent a fabricii de cherestea. Prefectura a fost obligată să cuantifice despăgubirile, să întocmească prin comisia internă de evaluare, raportul de evaluare și să întocmească procesul-verbal de consemnare a sumelor stabilite în oferta de despăgubiri, pe care să-l transmită împreună cu notificarea și oferta de acordare a despăgubirilor Ministerului Finanțelor Publice.
Pentru a pronunța această soluție instanța a reținut că la data de 12 februarie 2002 petenta s-a adresat cu o notificare Primăriei Moisei, solicitând acordarea de despăgubiri bănești pentru complexul imobiliar ce a fost amplasat pe terenul înscris în C.F. 830 Moisei nr.top. 4739 în suprafața de 2897 mp compus din fabrica de cherestea ce i-a aparținut soțului petentei, defunctul C.N., zis S. decedat la 8 decembrie 1990.
Petenta a probat existența construcției fabrica de cherestea cu apă sau gater, dar nu a dovedit preluarea imobilului, construcție și utilaje, deoarece construcția a fost demolată, materialul lemnos rezultat fiind folosit ca lemn de foc, iar utilajele au fost dezafectate și abandonate. Ca urmare, imobilul încadrându-se în prevederile art. 2 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, petenta este îndreptățită în temeiul art. 10 alin. (1) din Legea nr. 10/2001 la măsuri reparatorii prin echivalent.
Curtea de Apel Cluj, prin decizia 165 din 8 octombrie 2003, a admis apelul Prefecturii județului Maramureș și a schimbat în parte sentința 475 din 6 iunie 2003 a Tribunalului Maramureș în sensul că a respins plângerea formulată de C.M. împotriva Prefecturii Județului Maramureș pentru lipsa calității procesuale pasive.
Pentru a pronunța această soluție instanța a reținut că petiționara este îndreptățită în temeiul art. 10 din Legea nr. 10/2001 la restituirea în natură a terenului și a construcțiilor nedemolate, iar pentru terenurile ocupate și construcțiile demolate este îndreptățită la măsuri reparatorii prin echivalent.
Conform art. 33 alin. (1) Legea nr. 10/2001 în situația imobilelor pentru care la art. 10 și art. 11 a fost stabilită restituirea prin echivalent, aceste măsuri se dispun prin dispoziția motivată a primarului cu avizul organelor teritoriale ale Ministerului Finanțelor Publice dat în urma identificării condițiilor de fond și de formă prevăzute de lege.
Prin urmare, primarul comunei Moisei este obligat să se pronunțe prin dispoziție motivată cu privire la imobilul ce face obiectul notificării adresată de petentă în termenul legal, pe baza documentației de la dosar.
în ceea ce privește Prefectura, aceasta nu are atribuții în speța dedusă judecății și în consecință nu are calitate procesuală pasivă.
împotriva deciziei pronunțată de Curtea de Apel Cluj a declarat recurs în termenul legal C.M.
Recursul nu a fost motivat odată cu cererea de recurs sau în termenul defipt de art. 301 C. proc. civ. coroborat cu art. 303 C. proc. civ. astfel că recursul a fost declarat nul.
← ICCJ. Decizia nr. 967/2005. Civil | ICCJ. Decizia nr. 793/2005. Civil → |
---|