ICCJ. Decizia nr. 8847/2005. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 8847
Dosar nr. 7772/200.
Şedinţa publică din 4 noiembrie 2005
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la data de 7 iunie reclamantul S.I. a chemat în judecată pârâta Primăria oraşului Breaza pentru a se dispune obligarea acestuia la plata echivalentului al terenului în suprafaţă de 1903 mp şi al construcţiei demolate, situate în loc. Breaza.
În motivarea acţiunii, reclamantul a susţinut că prin sentinţa civilă nr. 1237/2003 a Tribunalului Prahova a fost admisă cererea sa formulată în baza Legii nr. 10/2001, a fost anulată dispoziţia nr. 408/2003 iar pârâta obligată să-i restituie echivalentul imobilului sus menţionat, fără a se stabili cuantumul acestuia, situaţie faţă de care a solicitat admiterea prezentei cereri.
În drept, au fost invocate prevederile Legii nr. 10/2001.
Prin sentinţa civilă nr. 1318 din 24 noiembrie 2004 a Tribunalului Prahova a fost admisă acţiunea reclamantului iar pârâta a fost obligată să restituie acestuia echivalentul bănesc al terenului în suprafaţă de 1903 mp în sumă de 626.558.944 lei şi a construcţiei demolate în sumă de 198.965.300 lei situate în Breaza.
Prima instanţă a reţinut că faţă de obiectul acţiunii, de dispoziţiile legale invocate, art. 24 alin. (2) din Legea nr. 10/2001, coroborat cu art.16 alin.4 din aceeaşi lege, acţiunea reclamantului este întemeiată.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel pârâta, cale de atac soluţionată prin Decizia civilă nr. 421 din 28 martie 2005 a Curţii de Apel Ploieşti, prin care a fost admis apelul, schimbată în tot sentinţa în sensul respingerii acţiunii ca neîntemeiată.
Instanţa de apel a reţinut că potrivit art. 36 din Legea nr. 10/2001, primăria are obligaţia de a transmite dispoziţia privind oferta de acordare a despăgubirilor băneşti prefecturii în a cărei rază îşi au sediul, centralizatoarele tuturor acestor oferte urmând a fi transmise Ministerului Finanţelor Publice.
Prin urmare, plata acestor despăgubiri nu este stabilită în sarcina Primăriei, care are doar obligaţia de a înainta oferta de despăgubiri prefecturii.
Împotriva acestei hotărâri, a declarat recurs reclamantul, criticând-o pentru nelegalitate, sens în care a susţinut că instanţa de apel nu a analizat hotărârea atacată sub aspectul criticilor invocate, ci prin raportare la alte considerente, decât cele ce constituiau obiectul sesizării.
În drept, au fost invocate dispoziţiile art. 304 pct. 6, 8, 9 şi 10 C. proc. civ.
Recursul este fondat.
Temeinic s-a reţinut că, fiind stabilit, cu titlu definitiv dreptul reclamantului la măsuri reparatorii constând în despăgubiri băneşti, astfel cum s-a dispus prin sentinţa civilă 1236 din 11 decembrie 2003 a Tribunalului Prahova menţinută prin Decizia nr. 1109 din 9 aprilie 2004 a Curţii de Apel Ploieşti, acesta urmează să beneficieze de plata acestora.
Însă, la momentul pronunţării hotărârii atacate erau în vigoare, într-adevăr prevederile art. 36 din Legea nr. 10/2001 potrivit cărora, obligaţia plăţii acestei categorii de măsuri reparatorii revenea prefecturii, dispoziţie care a fost abrogată prin prevederile art. 33 din Legea nr. 247/2005.
Potrivit modificărilor aduse Legii nr. 10/2001 prin actul normativ menţionat, îndeplinirea obligaţiei legale de mai sus revine, conform art. 26 şi art. 32 din lege, entităţii investite prin prezenta lege cu soluţionarea notificării, respectiv pârâtei.
Prin urmare, în raport de noile dispoziţii legale şi de modificările legislative menţionate, dreptul reclamantului şi modalitatea de realizare a acestuia consfinţite prin hotărârea atacată nu şi-ar mai găsi finalitatea urmărită de legiuitor.
Faţă de considerentele expuse, dar şi în raport de prevederile art. 46 din Legea nr. 10/2001 potrivit cărora, dispoziţiile prezentei legi sunt aplicabile şi în cazul acţiunilor în curs de judecată, se constată ca fondat recursul care, în temeiul art. 312 C. proc. civ. va fi admis.
Hotărârea atacată va fi casată iar cauza trimisă spre rejudecare instanţei de apel, care urmează să pună în discuţia părţilor aplicabilitatea prevederilor art. 26 din Legea nr. 10/2001 şi să soluţioneze pricina în raport de noile dispoziţii legale.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de reclamantul S.I. împotriva deciziei nr. 421 din 28 martie 2005 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia civilă.
Casează Decizia menţionată şi trimite cauza spre rejudecare Curţii de Apel Ploieşti.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 4 noiembrie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 8839/2005. Civil | ICCJ. Decizia nr. 883/2005. Civil → |
|---|
