ICCJ. Decizia nr. 8850/2005. Civil. Legea nr. 10/2001. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 8850
Dosar nr. 8227/2005
Şedinţa publică din 4 noiembrie 2005
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
La data de 26 iulie 2004, reclamanţii G.S.T. şi G.V.A. au contestat legalitatea dispoziţiei nr. 1399 din 24 iunie 2004 emisă de Municipiul Timişoara, prin primar, prin care s-a respins notificarea acestora, referitoare la restituirea în natură a imobilului înscris în C.F. Timişoara, cu nr.top. 24978, cu motivarea că imobilul revendicat nu formează obiectul Legii 10/2001.
În drept, au fost invocate dispoziţiile art. 1 din Legea 29/1990 şi Legii 10/2001.
Prin sentinţa civilă nr. 1579 din 17 decembrie 2004, Tribunalul Timiş a admis contestaţia formulată de reclamanţi în contradictoriu cu pârâtul Primarul Municipiului Timişoara, a anulat dispoziţia nr. 1399 din 24 iunie 2004 şi l-a obligat să emită o nouă dispoziţie, prin care să soluţioneze notificarea reclamanţilor.
Pentru a hotărî astfel, instanţa a reţinut, în esenţă, că reclamanţii şi-au dovedit legitimarea procesuală de pe urma defunctului D.A., proprietarul tabular al imobilului, că acesta a trecut în proprietatea statului la 22 iulie 1966 în baza Decretului nr. 111/1951, ca bun abandonat, iar această trecere s-a realizat fără titlu, întrucât, din extrasul C.F. nu rezultă că s-ar fi pronunţat o hotărâre judecătorească de aplicare a decretului menţionat.
S-a mai arătat că autorul D.A. nu a avut cunoştinţă de această împrejurare, că în C.F. Timişoara a figurat ca administratoră a imobilului A.P.C., în tabelul din 27 noiembrie 1943, fiind înscris în procesul verbal al acestei asociaţii, proprietarul tabular D.A. (poziţia 63).
S-a concluzionat că suprafaţa de 267, 63 ha cu destinaţia păşune (în care este inclus imobilul) a fost trecut în proprietatea Municipiului Timişoara la data de 24 iunie 1999, prin Ordinul Prefectului nr. 947, astfel că se află în intravilanul extins al oraşului.
Împotriva acestei sentinţe a declarat apel pârâtul Primarul Municipiului Timişoara, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie, arătând că obiect al Legii 10/2001, în vederea restituirii sau acordării de despăgubiri persoanelor îndreptăţite, îl constituie numai terenurile aflate în intravilanul localităţilor, iar la momentul apariţiei Legii 10/2001, terenul solicitat a fi revendicat se afla în extravilanul localităţii.
Mai mult, acest teren a trecut în proprietatea Municipiului Timişoara, prin Ordinul Prefectului nr. 947 din 24 iunie 1999, cu titlu de reconstituire păşune comunală, în baza Legii 18/1991 şi că acesta nu a fost niciodată proprietatea autorului reclamanţilor, D.A.
Prin Decizia nr. 963 din 20 aprilie 2005, Curtea de Apel Timişoara, secţia civilă, a respins ca nefondat apelul.
Astfel, a apreciat că imobilul în litigiu a aparţinut autorilor reclamanţilor şi chiar dacă preluarea de către stat a fost făcută de la asociaţia C., autorul D.A. avea calitatea de membru al acesteia.
Totodată a reţinut că art. 6 din Legea 10/2001 nu face distincţie între terenurile intravilane sau extravilane, iar art. 8 alin. (1) prevede că nu intră sub incidenţa acestei legi, terenurile al căror regim juridic este reglementat prin Legile 18/1991, 1/2000.
Împotriva acestei hotărâri, în termen legal, a declarat recurs pârâtul Primarul Municipiului Timişoara, criticând-o pentru nelegalitate, conform motivelor prevăzute de art. 304 pct. 8, 9 şi 10 C. proc. civ., arătând că instanţele au interpretat greşit raportul juridic dedus judecăţii, în ceea ce priveşte regimul juridic al terenului revendicat de reclamanţi, că acesta este situat în extravilanul localităţii Timişoara şi că, potrivit art. 8 alin. (1) din Legea nr. 10/2001 nu intră sub incidenţa acestui act normativ, terenurile al căror regim juridic este reglementat de Legea nr. 18/1991 şi Legea nr. 1/2000 privind reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole şi a celor forestiere.
Recursul este fondat şi va fi admis pentru considerentele ce succed:
La data de 26 iulie 2004, reclamanţii G.S.T. şi G.V.A. au investit Tribunalul Timiş cu soluţionarea unei contestaţii, îndreptată împotriva dispoziţiei nr. 1399 din 24 iunie 2004, prin care Primăria Municipiului Timişoara şi a respins notificarea cu motivarea că terenul revendicat face parte din păşunea comunală, fiind situat în extravilanul municipiului Timişoara, iar acestor terenuri nu le sunt aplicabile prevederile Legii 10/2001.
Este de observat că Tribunalul Timiş a apreciat corect raportul juridic dedus judecăţii, calificând regimul juridic al terenului revendicat, ca fiind în intravilanul municipiului, astfel cum rezultă din Ordinul Prefectului Judeţului Timiş emis la 24 iunie 1999, deci anterior formulării prezentei contestaţii.
Terenul identificat în C.F. Timişoara, a fost proprietatea tabulară a autorilor reclamanţilor D.A. şi, prin succesiuni succesive aceştia şi-au dovedit legitimarea procesuală de pe urma defunctului G.S., în cotă de ¾, iar G.V.A. în cotă de ¼.
Proprietarul tabular a decedat la 23 ianuarie 1966, soţia supravieţuitoare D.A. venind la moştenirea acestuia (certificatul de moştenitor 210/1966, fila 10 dosar fond).
Urmare decesului acesteia, la 30 ianuarie 1972, moştenirea a fost culeasă de G.S.I., conform certificatului de moştenitor nr. 416/1972 (fila 11 dosar 5711/2004 al Tribunalului Timiş), iar ulterior, la succesiunea acestuia din urmă au venit reclamanţii G.S.T. şi G.V.A. (certificatul de moştenitor nr. 1242 din 2 iulie 1990 fila 13 acelaşi dosar).
Terenul ce a format obiectul notificării a trecut în proprietatea statului ca bun abandonat, în baza Decretului nr. 111/1951, fără titlu, întrucât din extrasul de carte funciară nu a rezultat pronunţarea unei hotărâri judecătoreşti.
Ulterior, imobilul a figurat în procesul-verbal din 27 noiembrie 1943 al A.P.C. (poz.63), iar apoi prin Ordinul Prefectului nr. 947 din 24 iunie 1999 suprafaţa de 267,63 ha a trecut în administrarea Consiliului Local Mehala.
În cauză, terenul nu a făcut obiectul unor legi de reparaţie, Legea nr. 18/1991, Legea 1/2000 pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole sau a celor forestiere.
Astfel, terenul intravilan a cărui restituire se solicită în temeiul Legii 10/2001, cade sub incidenţa acestui act normativ şi corect a apreciat instanţa de fond că, fiind situat în intravilanul localităţii, în zona în care se emit autorizaţii de construire, trebuie restituit reclamanţilor, pârâtul având obligaţia să emită o nouă dispoziţie prin care să soluţioneze notificarea acestora.
În consecinţă, instanţa va admite recursul pentru considerentele arătate, va casa Decizia Curţii de Apel Timişoara, menţinând dispoziţiile sentinţei civile nr. 1579 din 17 decembrie 2004 a Tribunalului Timiş.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de pârâtul Primarul Municipiului Timişoara împotriva deciziei nr. 963 din 20 aprilie 2005 a Curţii de Apel Timişoara.
Casează Decizia menţionată şi menţine dispoziţiile sentinţei civile nr. 1579 din 17 decembrie 2004 a Tribunalului Timiş.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 4 noiembrie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 8896/2005. Civil. Legea nr. 10/2001. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 8839/2005. Civil → |
|---|
