ICCJ. Decizia nr. 8896/2005. Civil. Legea nr. 10/2001. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 8896
Dosar nr. 7956/2005
Şedinţa publică din 4 noiembrie 2005
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Timiş sub nr. 6579/C/2004 reclamantul H.W. a solicitat anularea dispoziţiei nr. 1863/2004 emisă de Primarul municipiului Timişoara prin care i s-a respins notificarea formulată cu privire la restituirea în natură a imobilului înscris în C.F. Timişoara reprezentând teren în suprafaţă de 1144 mp, radierea dreptului de proprietate al Statului Român şi înscrierea dreptului de proprietate al reclamantului.
În motivarea cererii s-a susţinut că dispoziţia Primarului este nelegală, fiind emisă cu încălcarea dispoziţiilor art. 8.1 din HG nr. 498/2003 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare unitară a Legii nr. 10/2001, în sensul că terenul solicitat este disponibil, nefiind ocupat de construcţii.
Prin sentinţa civilă nr. 1252 din 2 noiembrie 2004 Tribunalul Timiş, a respins contestaţia, cu motivarea că terenul solicitat nu face obiectul de aplicare a Legii nr. 10/2001.
Reclamantul a declarat apel împotriva sentinţei susţinând că prevederile Legii nr. 10/2001 i-au fost aplicate în mod greşit, el fiind îndreptăţit să primească în natură terenul neocupat de construcţii în conformitate cu dispoziţiile art. 5 din Legea nr. 10/2001.
Prin Decizia civilă nr. 917/A din 14 aprilie 2005 a Curţii de Apel Timişoara a admis apelul şi a schimbat sentinţa apelată în sensul că a admis acţiunea formulată de reclamant şi a anulat dispoziţia nr. 1863 din 17 august 2004 emisă de Primar. Totodată, s-a dispus restituirea în natură a imobilului situat în Timişoara, înscris în C.F. Timişoara, nr. top 23179 constând în teren în suprafaţă de 1144 mp, radierea dreptului de proprietate al statului asupra acestei parcele şi înscrierea dreptului de proprietate în favoarea reclamantului, restabilindu-se situaţia anterioară de C.F., autorizând Biroul de C.F. să efectueze menţiunile respective.
Pentru a pronunţa această soluţie, Curtea a reţinut că imobilul proprietatea contestatorului înscrise în C.F. Timişoara cu nr. top 23179, 23180 a fost trecut în proprietatea statului în baza Decretului nr. 223/1974, prin Decizia nr. 3342 din 21 decembrie 1983 a fostului Consiliu Popular al judeţului Timiş.
Pentru construcţii, contestatorul a primit despăgubiri în sumă de 60.176 lei, nu şi pentru teren care a trecut în proprietatea statului fără plată, în baza art. 13 din Legea nr. 59/1974.
Construcţiile situate în parcela cu nr. 23180 au fost cumpărate în baza Legii nr. 112/1995 de către chiriaşul ce le ocupa, motiv pentru care reclamantul nu a solicitat restituirea acestora.
Imobilul solicitat de reclamant este reprezentat de suprafaţa de 1144 mp teren, ce formează parcela cu nr. top 23179 şi care este liberă, imobil preluat în mod abuziv de stat, fără plată, astfel că reclamantul poate fi considerat persoană îndreptăţită în sensul art. 3 din Legea nr. 10/2001.
Primarul municipiului Timişoara a declarat recurs împotriva deciziei pronunţate în apel, invocându-se ca temei legal prevederile art. 304 pct. 8 şi 9 C. proc. civ.
În dezvoltarea motivelor de recurs se susţine că terenul în litigiu a trecut în proprietatea Statului Român în baza art. 13 din Legea nr. 59/1974, astfel că el nu face obiectul Legii nr. 10/2001, iar pe de altă parte că hotărârea instanţei de apel a încălcat şi dispoziţiile art. 20 alin. (3) din Legea nr. 10/2001 care prevăd că restituirea în natură sau prin echivalent se face prin dispoziţie motivată a primarilor, instanţa verificând numai legalitatea dispoziţiilor emise, neputând dispune restituirea imobilelor.
Intimatul-reclamant a formulat întâmpinare prin care a combătut motivele de recurs invocate, solicitând respingerea acestuia.
Analizând Decizia recurată, în raport de criticile formulate, Curtea constată că recursul declarat în cauză este nefondat, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.
După cum a rezultat din probele administrate în cauză, prin Decizia nr. 3342 din 21 decembrie 1983 a fostului Consiliu Popular al Judeţului Timiş au fost trecute în proprietatea statului, în baza Decretului nr. 223/1974 construcţiile proprietatea reclamantului, cu nr. top 23179, 23180.
Pentru teren reclamantul nu a primit nici un fel de despăgubiri, fiind trecut în proprietatea statului fără plată, în baza art. 13 din Legea nr. 59/1974, cu privire la fondul funciar.
Chiar dacă la vremea respectivă s-a făcut aplicarea actului normativ referitor la fondul funciar, terenul în litigiu a fost şi este situat în intravilan, este aferent construcţiilor, astfel că intră sub incidenţa prevederilor Legii nr. 10/2001, contrar susţinerilor recurentului.
Instanţa de apel a reţinut în mod corect că terenul în litigiu a fost preluat de stat în mod abuziv, şi, fiind liber, s-a dispus restituirea lui în natură dându-se astfel eficienţă prevederilor Legii nr. 10/2001, art. 1 alin. (1) statuând, cu valoare de principii, regula restituirii în natură a imobilelor preluate în mod abuziv de stat.
Nu poate fi primită nici cea de a doua critică formulată prin motivele de recurs, privind încălcarea dispoziţiilor art. 20 alin. (3) din Legea nr. 10/2001.
Prevederile acestui text, care se referă numai la situaţia restituirii bunului, în natură sau prin echivalent, prin decizie sau dispoziţie a organelor de conducere ale unităţii deţinătoare, nu trebuie interpretate restrictiv, în sensul menţionat de recurent.
Aceste prevederi au în vedere faza procedurală administrativă, prealabilă prevăzută de Legea nr. 10/2001.
Dându-se în competenţa instanţei de judecată soluţionarea contestaţiei formulată de persoana îndreptăţită împotriva deciziei sau dispoziţiei prin care i s-a respins notificarea sau cererea, legiuitorul a recunoscut instanţei competenţa generală de soluţionare a unor astfel de litigii, inclusiv soluţionarea lor pe fond.
Caracterul reparatorii al Legii nr. 10/2001 impune rezolvarea cererilor persoanelor îndreptăţite, şi nu obstacularea acestora în redobândirea drepturilor recunoscute de lege.
Faţă de considerentele expuse, în conformitate cu dispoziţiile art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Curtea va dispune respingerea ca nefondat a recursului declarat în cauză.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul formulat de pârât împotriva deciziei civile nr. 917/A din 14 aprilie 2005 a Curţii de Apel Timişoara.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 4 noiembrie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 889/2005. Civil | ICCJ. Decizia nr. 8850/2005. Civil. Legea nr. 10/2001. Recurs → |
|---|
