ICCJ. Decizia nr. 8905/2005. Civil. Legea nr. 10/2001. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 8905
Dosar nr. 9814/2005
Şedinţa publică din 4 noiembrie 2005
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Iaşi sub nr. 3769 din 24 mai 2004 reclamanta C.M. a solicitat, în contradictoriu cu Primarul Municipiului Iaşi, anularea dispoziţiei nr. 5612 din 29 aprilie 2004 emisă de acesta prin care s-a respins notificarea privind acordarea despăgubirilor pentru imobilul construcţie, demolat, ce a fost situat în Iaşi, şi restituirea în natură a terenului în suprafaţă de 581,75 mp situat la aceeaşi adresă.
Prin sentinţa civilă nr. 3 din 5 ianuarie 2005 pronunţată de Tribunalul Iaşi s-a admis în parte acţiunea formulată de reclamantă, s-a dispus anularea dispoziţiei nr. 5612/2004 emisă de pârât şi a fost obligat acesta să emită o dispoziţie cuprinzând oferta de restituire în natură pentru suprafaţa de 140 mp teren, situat în strada T. nr. 56, delimitată de punctele A,B,2,1, conform expertizei întocmite în cauză, precum şi o ofertă de restituire în echivalent pentru suprafaţa de 120 mp, şi pentru imobilul-casă, care a fost demolat.
S-a respins cererea reclamantei privind restituirea suprafeţei de 321,75 mp teren situat în strada T. nr. 56.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reţinut că prin contractul de vânzare-cumpărare nr. 1064/1955 reclamanta şi soţul ei au cumpărat un imobil compus din casă şi anexe, împreună cu tot terenul în suprafaţă de 581,75 mp situat în Iaşi, strada T. nr. 56, ca atare a făcut dovada dreptului de proprietate asupra imobilului, care a fost preluat de stat fără nici un titlu.
Prin expertiza efectuată în cauză s-a constatat că suprafaţa de 140 mp este ocupată de spaţiu verde, suprafaţa de 120 mp este traversată de magistrala termică şi conducta de gaze naturale, iar restul de 321,75 mp se află în incinta împrejmuită de SC T. SA Iaşi. Pentru această din urmă suprafaţă s-a reţinut că sunt incidente dispoziţiile art. 25 alin. (1), (2), (3) şi (4) din Legea nr. 10/2001, persoana juridică deţinătoare fiind abilitată să emită decizie de retrocedare pentru imobilul respectiv.
Reclamanta a declarat apel împotriva acestei sentinţe, susţinând că pârâta trebuia obligată să restituie în natură suprafaţa de 140 mp şi respectiv 120 mp, identificate prin expertiză, iar pentru terenul proprietatea SC T. SA, intimata trebuia obligată să depună la dosar actele de transfer ale terenului pentru ca apelanta să poată notifica în termen persoana juridică.
Prin Decizia nr. 291 din 18 mai 2005 Curtea de Apel Iaşi a respins apelul declarat de reclamantă.
În motivarea acestei soluţii, s-a reţinut că prima instanţă a procedat corect când a dispus obligarea pârâtei de a face o ofertă de restituire în echivalent pentru suprafaţa de 120 mp, care este afectat de utilităţi publice, conform dispoziţiilor art. 9 alin. (2) din Legea nr. 10/2001. Referitor la ultimul motiv de apel s-a reţinut că, în raport cu dispoziţiile art. 25 unitatea deţinătoare este obligată a comunica persoanei îndreptăţite situaţia imobilului în litigiu.
Această decizie a fost atacată cu recurs de reclamantă, care a invocat temei legal prevederile art. 304 pct. 8 şi 10 C. proc. civ. şi a susţinut în esenţă, următoarele critici:
- sentinţa nu este clară, pentru că nu cuprinde dispoziţii obligatorii care să oblige primarul, astfel că nu poate fi pusă în executare;
- se impunea obligarea pârâtului şi la restituirea suprafeţei de 321,75 mp, care nu este în proprietatea SC T. SA, ci doar în folosinţă.
Verificând legalitatea deciziei recurate, în raport de criticile formulate, Curtea constată că recursul în cauză este nefondat, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.
Potrivit dispoziţiilor art. 304 pct. 8 C. proc. civ., invocate de recurentă, se poate cere modificarea unei hotărâri când instanţa, interpretând greşit actul dedus judecăţii, a schimbat natura ori înţelesul lămurit şi vădit neîndoielnic al acestuia.
În cauză nu sunt întrunite aceste cerinţe, instanţa de apel, care a menţinut sentinţa pronunţată în fond, interpretând corect actul dedus judecăţii, fără a schimba natura sau înţelesul acestuia.
Instanţele au statuat cu privire la acţiunea reclamantei, în raport cu situaţia de fapt reţinută în cauză şi prevederile legale aplicabile.
Susţinerile recurentei referitoare la o eventuală imposibilitate de punere în executare a hotărârilor, privesc o procedură ulterioară rămânerii irevocabile a hotărârii protejată de reguli procedurale specifice.
Oricum, asemenea susţineri nu pot constitui temei pentru reformarea unei hotărâri judecătoreşti pe fondul ei.
Celălalt motiv de recurs, întemeiat pe dispoziţiile art. 304 pct. 10 C. proc. civ. şi care priveşte temeinicia hotărârii, nu se mai analizează, ca urmare a abrogării textului de lege, prin art. I pct. 1111 din OUG nr. 138/2000, punct introdus ulterior prin art. I pct. 49 din Legea nr. 219/2005.
Faţă de considerentele expuse, Curtea urmează a respinge ca nefondat recursul declarat în cauză.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamanta C.M. împotriva deciziei civile nr. 291 din 18 mai 2005 a Curţii de Apel Iaşi.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 4 noiembrie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 8934/2005. Civil | ICCJ. Decizia nr. 8922/2005. Civil → |
|---|
