ICCJ. Decizia nr. 8922/2005. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 8922
Dosar nr. 8957/200.
Şedinţa publică din 7 noiembrie 2005
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa nr. 588 din 23 iunie 2003, pronunţată de Tribunalului Bucureşti, secţia a IV a civilă, a fost admisă în parte contestaţia formulată de contestatorii I.Ş., T.D.L., ş.a., şi cererea de intervenţie formulată L.M.D. împotriva pârâţilor SC I.O.R. SA şi Ministerul Industriei şi Resurselor, a fost obligat cel de-al doilea pârât să emită decizie de acordare de despăgubiri pentru terenul în suprafaţă de 12.867 mp, situat în incinta SC O.R. SA, despăgubiri materializate în acţiuni în valoare de 47.701.391.220 lei, conform raportului de expertiză tehnică întocmit de expert păuna Otilia şi a fost respins capătul de cerere privind restituirea în natură a terenului în suprafaţă de 1419 mp, situat în Bucureşti.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut că suprafaţa de teren ce formează obiectul litigiului a fost trecut abuziv în proprietatea statului, în baza Decretului nr. 105 din 27 aprilie 1950, fără o dreaptă şi prealabilă despăgubire şi că a fost transmis în administrarea pârâtei, iar nu proprietatea acesteia, prin Decizia nr. 173 din 13 februarie 1974 emisă de fostul Consiliu popular al sectorului 4 Bucureşti, situaţie în care nu există un titlu valabil.
Apelurile declarate de pârâţi împotriva tribunalului au fost respinse, ca nefondate, prin Decizia nr. 60 A din 16 ianuarie 2004, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III a civilă.
Împotriva susmenţionatei decizii au declarat recurs pârâţii Ministerul Economiei şi Comerţului şi SC I.O.R. SA
Pe parcursul desfăşurării procesului în recurs, la data de 8 martie 2005 a decedat reclamanta H.E., a cărei unică succesoare este E.H., conform certificatului de moştenitor nr.22 din 21 martie 2005 emis de Biroul notarial L., cu sediul în Bucureşti.
Prin recursul declarat de Ministerul Economiei şi Comerţului, ale cărui motive au fost încadrate în prevederile art. 304 pct. 8 şi 9 C. proc. civ. s-a susţinut în esenţă că Ministerul Industriei şi Resurselor a fost citat după repunerea cauzei pe rol, fără a-i fi comunicate copii de pe acţiune şi înscrisurile depuse la dosar, că citaţia nu cuprindea toate elementele pentru a nu fi lovită de nulitate, fiindu-i încălcat în acest mod dreptul la apărare, că în cauză nu sunt aplicabile prevederile art. 27 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, deoarece SC I.O.R. SA nu este o societate privatizată, acest articol, precum şi art. 32 atrăgând competenţa Ministerului Economiei şi Comerţului doar pentru societăţi comerciale privatizate şi atunci când imobilul a fost preluat cu titlu valabil şi că nu au fost analizate dispoziţiile legale referitoare la obligaţia deţinătorului, respectiv a SC I.O.R. SA de a face oferte prin echivalent.
Recurenta SC I.O.R. SA a susţinut prin recursul declarat, întemeiat pe prevederile art. 304 pct. 5 şi 9 C. proc. civ. că nu a fost individualizat terenul ce a aparţinut autoarei reclamanţilor, I.C., că valoarea terenului a fost stabilită în raport de starea actuală a acestuia, iar nu de starea lui în momentul exproprierii şi că au fost încălcate dispoziţiile legale referitoare la citarea Ministerul Industriei şi Resurselor, în prezent Ministerul Economiei şi Comerţului.
Recursurile sunt nefondate.
Este adevărat că instanţa de fond a repus pe rol cauza la data de 12 mai 2003 fixând un nou termen la data de 9 iunie 2003, în vederea citării Ministerului Industriei şi Resurselor, dar la fila nr. 237 din dosarul tribunalului se află dovada de îndeplinire a procedurii de citare a acestei părţi, care poartă ştampila ministerului şi este semnată de funcţionarul serviciului de registratură, situaţie în care nu se poate susţine că ministerul nu a avut cunoştinţă de existenţa procesului şi de termenul de judecată, iar faptul că nu s-a prezentat în instanţă, prin reprezentant, pentru a-şi face apărările, inclusiv pentru a solicita comunicarea acţiunii şi a actelor depuse la dosar nu este imputabilă instanţei.
De altfel, având în vedere caracterul devolutiv al căii de atac a apelului, această parte avea posibilitatea de a-şi face toate apărările şi la instanţa de apel.
Necontestat este faptul că terenul ce formează obiectul litigiului a fost expropriat prin Decretul nr. 105/1953 de la autoarea reclamanţilor şi a intervenientului, C.I., fără a fi plătite despăgubiri, situaţie în care se constată că în mod corect s-a reţinut că preluarea terenului de către stat s-a făcut fără titlu valabil.
Soluţia instanţei de fond, confirmată de instanţa de apel în ceea ce priveşte individualizarea terenului şi stabilirea valorii acestuia s-a bazat pe expertiza tehnică întocmită de expert Păuna Otilia, pe baza înscrisurilor ce i-au fost prezentate şi a măsurătorilor efectuate, probă pertinentă şi concludentă, care nu a fost combătută prin administrarea unei noi expertize tehnice, ce nu a fost solicitată.
Instanţele au făcut şi o corectă aplicare a legii, în sensul că, potrivit art. 11 alin. (8) din Legea nr. 10/2001, constatând că nu este posibilă restituirea în natură a terenului expropriat, măsurile reparatorii prin echivalent pot consta în acţiuni la societăţi comerciale, astfel că sunt neîntemeiate şi criticile vizând greşita aplicare a prevederilor acestei legi.
În ceea ce priveşte calitatea procesuală pasivă a Ministerului Industriei şi Resurselor, în mod legal a soluţionat instanţa de apel această excepţie, în raport de prevederile HG nr. 565/2001, potrivit cărora, societăţile comerciale din cadrul producţiei de apărare, prevăzute în anexă, în care este menţionată şi pârâta SC I.O.R. SA aflate în portofoliul A.P.A.P.S. se transferă în portofoliul Ministerului Industriei şi Resurselor, care va exercita toate competenţele privind procesul de privatizare şi toate drepturile ce decurg din calitatea de acţionar în numele statului la aceste societăţi comerciale.
În consecinţă, ambele recursuri urmează a fi respinse, ca nefondate, conform art. 312 alin. (1) C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondate recursurile declarate de pârâţii Ministerul Economiei şi Comerţului şi SC I.O.R. SA împotriva deciziei nr. 60/A din 16 ianuarie 2004 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a III a civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 7 noiembrie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 8905/2005. Civil. Legea nr. 10/2001. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 889/2005. Civil → |
|---|
