ICCJ. Decizia nr. 9709/2005. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 9709
Dosar nr. 3334/200.
Şedinţa publică din 23 noiembrie 2005
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa nr. 745 din 6 septembrie 2004 a Tribunalului Bucureşti, secţia a III-a civilă, a fost respinsă acţiunea formulată de P.N. în contradictoriu cu Statul Român prin Ministerul Finanţelor Publice, având ca obiect obligarea pârâtului la plata unor despăgubiri în valoare de 380 milioane lei, ca urmare a trecerii abuzive în proprietatea statului a morii ce a aparţinut autorului său.
Instanţa a admis excepţia de inadmisibilitate a acţiunii, faţă de împrejurarea că la data apariţiei Legii nr. 10/2001, moara a cărei contravaloarea s-a solicitat, nu mai exista fizic, situaţie reglementată expres de art. 6 alin. (2) din Legea nr. 10/2001.
Apelul declarat de reclamant împotriva acestei sentinţe a fost respins ca nefondat prin Decizia nr. 152 din 31 ianuarie 2005 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă, apreciindu-se că instanţa de fond a făcut o corectă aplicare a dispoziţiilor legale incidente.
Împotriva acestei decizii, reclamantul a declarat recursul de faţă, arătând că la data deposedării tatălui său, conform procesului-verbal din 18 noiembrie 1948 moara era funcţională, statul a beneficiat apoi de serviciile ei. Faptul că ulterior s-a degradat, ajungându-se la demolarea ei nu-i este imputabil celui în cauză, care se consideră îndreptăţit a primi despăgubiri.
Recursul nu este întemeiat, urmând a fi respins în raport de cele ce urmează:
Potrivit art. 6 alin. (2) din Legea nr. 10/2001 măsurile reparatorii privesc şi utilajele şi instalaţiile preluate de stat sau de alte persoane juridice o dată cu imobilul, afară de cazul în care au fost înlocuite, casate sau distruse.
Din cuprinsul textului redat rezultă fără dubiu că măsurile reparatorii pentru utilajele şi instalaţiile preluate de stat sunt datorate de regulă, în afară de situaţia în care acestea au fost înlocuite, casate sau distruse.
Solicitarea celui în cauză se regăseşte în situaţia de excepţie menţionată, în care moara nu mai există, fiind distrusă. Textul nu distinge asupra cauzelor şi condiţiilor distrugerii bunului, excepţia fiind circumscrisă numai la această situaţie la data intrării în vigoare a legii.
Cum în speţă este necontestat că moara nu mai există, ceea ce se confirmă şi prin motivele de recurs, rezultă că instanţele au dat o corectă interpretare dispoziţiilor legale aplicabile, astfel că recursul ce poate fi încadrat în prevederile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., este nefondat, urmând a fi respins ca atare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de reclamantele P.R.E. şi P.G.D. împotriva deciziei nr. 152 A din 31 ianuarie 2005 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi familie, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 23 noiembrie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 9675/2005. Civil | ICCJ. Decizia nr. 9818/2005. Civil → |
|---|
