ICCJ. Decizia nr. 3572/2006. Civil
Comentarii |
|
La data de 4 iunie 2004, reclamanta B.V. a chemat în judecată Consiliul Local al municipiului Cluj-Napoca contestând procesul-verbal de divergență încheiat la data de 19 mai 2004 și susținând că suma la care s-a evaluat terenul și construcția din Cluj-Napoca, a căror restituire a solicitat-o conform Legii nr. 10/2001, est sub nivelul prețului de piață și nu s-a precizat modalitatea de acordare a măsurilor reparatorii prin echivalent.
Tribunalul Cluj, prin sentința civilă nr. 2281 din 10 noiembrie 2004, a admis în parte acțiunea reclamantei și în consecință a stabilit valoarea terenului în suprafață de 1043 mp din Cluj Napoca, la suma de 2.432.068.000 lei iar a construcției de la aceea adresă la suma de 2.223.000.000 lei.
A fost respinsă cererea pentru precizarea modalității de acordare a măsurilor reparatorii prin echivalent.
în pronunțarea acestei hotărâri, tribunalul a reținut că prin procesul-verbal de divergență din data de 19 mai 2004, s-a propus de Comisia de evaluare internă pentru aplicarea Legii nr. 10/2001 din cadrul Consiliului Local al municipiului Cluj-Napoca suma de 46.539 Euro (1.890.228.024 lei) pentru imobilul din Cluj-Napoca, compus din teren în suprafață de 1043 mp și construcții aferente expropriate prin Decretul nr. 378/1973 și nr. 22/1974 de la reclamantă.
Valoarea menționată în procesul verbal nu a fost acceptată de reclamantă care a formulat prezenta contestație.
Pentru stabilirea valorii de piață a terenului și construcției în litigiu, ce a fost demolată, s-a efectuat o expertiză pentru evaluarea terenului de către inginer I.M. și o expertiză pentru evaluarea construcțiilor de către inginer M.E.F.
Din concluziile celor două expertize a rezultat valoarea de piață a terenului de 1043 mp la 2.432.068.000 lei, iar valoarea de piață a construcției la suma de 2.223.000.000 lei.
în raport de prevederile art. 31 din Legea nr. 10/2001 tribunalul a considerat admisibilă în parte acțiunea reclamantei constatând că valoarea terenului și construcției în litigiu este cea stabilită de expertize.
Cererea privind modalitatea de acordare a măsurilor reparatorii prin echivalent a fost respinsă deoarece prin acțiune reclamanta nu a optat pentru una din măsurile reparatorii prin echivalent și are încă posibilitatea să opteze în cadrul concilierii cu unitatea deținătoare a imobilului.
Apelul declarat împotriva acestei sentințe de Primarul municipiului Cluj Napoca a fost respins ca nefondat prin decizia nr. 178/A din 16 februarie 2005 pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția civilă, de muncă și asigurări sociale, pentru minori și familie.
Totodată apelantul a fost obligat să plătească intimatei-reclamante suma de 4.000.000 lei cheltuieli de judecată în apel.
Instanța de apel a considerat nefondat motivul de apel al pârâtului că nu și-a putut preciza punctul de vedere cu privire la cele două expertize efectuate în cauză deoarece din actele dosarului a rezultat că cele două lucrări au fost comunicate apelantului la data de 7 octombrie 2004, iar cauza a fost judecată la data de 10 noiembrie 2004, dată până la care putea depune la dosar obiecțiunile formulate.
împotriva acestei decizii a declarat recurs pârâtul Primarul municipiului Cluj-Napoca la data de 31 martie 2005 (anterior modificărilor aduse Codului de procedură civilă din Legea nr. 219/2005) invocând motivele de casare prevăzute de art. 304 pct. 9 și 10 C. proc. civ.
în esență, recurentul susține că la instanța de fond procesul a fost judecat fără prezența reprezentantului Consiliului local care a fost în imposibilitate de a depune obiecțiunile la rapoartele de expertiză efectuate în cauză datorită grevei declanșate de 120 de instituții publice din țară, așa cum rezultă din comunicatul sindicatului C. din data de 3 noiembrie 2004.
Mai mult, i-a fost încălcat dreptul la apărare prin respingerea cererii ca cei doi experți să răspundă la obiecțiunile anexate motivelor de apel, cerere respinsă de Curtea de Apel Cluj.
Recursul este fondat.
Din practicaua deciziei atacate rezultă că a fost respinsă cererea apelantului-pârât ca experții să răspundă la obiecțiunile formulate, atașate motivelor de apel.
Această cerere evocă administrarea unei completări la rapoartele de expertiză efectuate la instanța de fond prin care experții să răspundă la obiecțiunile apelantului-pârât, probă respinsă de instanța de apel fără nici o motivare.
Din obiecțiunile depuse la dosar rezultă că expertul Ioan Morar, pentru evaluarea terenului în litigiu, folosește pentru coeficientul privind gradul de ocupare, Go= favorabil arhitectural valoarea de 13,0 ce nu este în concordanță cu nici o prevedere legală, aceasta fiind cuprinsă între 0,70%-1, ajungând astfel să supraevalueze terenul.
Cu privire la evaluarea clădirii în litigiu, expertul M.E.F. nu a respectat dispozițiile Legii nr. 10/2001 și a H.G. nr. 498/2003, astfel că pentru construcția demolată a stabilit o valoare a despăgubirilor mult superioară față de prevederile art. 11 alin. (5) din Legea nr. 10/2001.
Potrivit art. 129 alin. (5) C. proc. civ. "Judecătorii au îndatorirea să stăruie, prin toate mijloacele legale, pentru a preveni orice greșeală privind aflarea adevărului în cauză, pe baza stabilirii faptelor și prin aplicarea corectă a legii, în scopul pronunțării unei hotărâri temeinice și legale".
Cum apelul este o cale de atac devolutivă în care potrivit art. 295 alin. (2) C. proc. civ. instanța va putea încuviința refacerea sau completarea probelor administrate, la prima instanță, în mod nelegal, în cauză, instanța de apel a respins cererea de completare a expertizelor pentru ca experții să răspundă la obiecțiunile pârâtului ce vizează chiar încălcarea actelor normative în temeiul cărora aceștia au făcut evaluarea imobilului.
întrucât această probă nu poate fi administrată în recurs și considerând că este concludentă cauzei, în baza art. 312 și art. 314 C. proc. civ., înalta Curte a admis recursul pârâtului, a casat decizia atacată și a trimis cauza spre rejudecare aceleiași instanțe de apel.
← ICCJ. Decizia nr. 3470/2006. Civil | ICCJ. Decizia nr. 3433/2006. Civil → |
---|